Un taifas la Ora presei de pe Antena 2 ne-a dat – mie şi lui Sorin Roşca Stănescu – un bun prilej de a ne reaminti misterioasele întîmplări de la 13, 14, 15 iunie 1990. Amîndoi lucram la publicaţii puse pe primele locuri pe lista neagră a regimului FSN.
ÎN LOC DE PREFAŢĂ. Un taifas la Ora presei de pe Antena 2 ne-a dat – mie şi lui Sorin Roşca Stănescu – un bun prilej de a ne reaminti misterioasele întîmplări de la 13, 14, 15 iunie 1990. Amîndoi lucram la publicaţii puse pe primele locuri pe lista neagră a regimului FSN. Un regim slujit, la vremea respectivă, nu numai de Ion Iliescu, dar şi de cei care se vînd acum drept anti-FSN-işti: Traian Băsescu, ştab în structurile Puterii, Vasile Blaga, parlamentar FSN-ist, Radu Berceanu, alături de Ion Iliescu încă din ianuarie 1990, Andrei Pleşu, atotputernicul ministru al Culturii. Sorin Roşca Stănescu era în conducerea României libere. Eu eram director al săptămînalului Zig-Zag, cu un tiraj de 600.000 de exemplare. După tulburările de la 13 iunie 1990, oficiosul iliescist, Dimineaţa, un fel de Evenimentul Zilei de azi pus în slujba lui Traian Băsescu, a apărut, la 14 iunie 1990, pe prima pagină, cu o fotografie arătînd maşini incendiate. Explicaţia nu mai are nevoie de comentarii.
Suna cam aşa:
Iată rodul muncii celor de la România liberă şi Zig-Zag.
Pentru minerii ajunşi deja la Bucureşti, compoziţia avea semnificaţia unui denunţ:
De ceea ce s-a întîmplat ieri în Bucureşti sînt responsabili şi jurnaliştii de la România liberă şi Zig-Zag.
Şo pe ei!
La Ora presei ne-am reamintit că amîndoi am fost, la 13 iunie 1990, în stradă, în rîndurile celor care sperau că regimul Iliescu se va prăbuşi. Sorin Roşca Stănescu fusese la Televiziune. Eu, în faţa Ministerului de Interne.
Deşi sperînd că tulburările vor pune capăt Puterii FSN-iste, aşa cum am concluzionat a