De fapt, observind cit de Victor Ponta este Tony Blair sau, daca vreti, cit de Tony Blair este Victor Ponta, presupun - si, daca gresesc, rog sa imi fie iertata eroarea - ca "Micul Titulescu" ar putea sa imite, fara dificultati, pe oricine, chiar si pe Traian Basescu. Cu pasi marunti, in viata publica romaneasca si-a facut aparitia obiceiul de a invita oameni faimosi sa tina cuvintari. Cind ne referim la discursurile tinute de oameni faimosi, nu avem in vedere opiniile Madonei despre apa minerala, parerile lui 50 Cent despre egalitatea de gen sau comentariile lui Justin Bieber despre sclipirea razelor de soare in fereastra aurita a diminetii. Cind ne referim la oameni faimosi, avem in atentie persoanele a caror prezenta pe scena vietii a lasat urme mai consistente decit locul celebritatilor in fruntea clasamentelor muzicale. Obiceiul de a invita persoane cu notorietate sa vorbeasca despre valorile pe care le au este, fara indoiala, un fapt pozitiv. Cine are urechi de auzit poate trage o multime de foloase din astfel de cuvintari. Dar, pe linga publicul evident interesat de ceea ce afirma personalitatea A, B sau C, exista si vinatorii de glorie, oameni care cauta sa dea mina cu binecunoscutul domn X, sa-i respire aerul si sa-i soarba fiinta din priviri, doar, doar or primi si ei un strop din izvorul nesecat de faima al generosului „donator". A se afla in preajma unei personalitati este, pentru vinatorii de faima, momentul suprem al contactului cu nemurirea. Cerurile li se deschid, o muzica divina le gidila placut urechile si, purtati de aripi pufoase de heruvimi, nevrednicii culegatori de lauri luati cu imprumut renunta o clipa la materia anosta a propriului trup pentru a vampiriza cu lacomie carisma datatoare de viata vesnica a „modelului". Aceasta forma de parazitism subliniaza antiteza intre ceea ce isi inchipuie individul ca poate fi (fiinta care s-a impartasit cu