Într-o interventie polemică de dimensiuni epopeice ("Coerenta unui fals în desfăsurare", în România literară, nr. 34, 25-31 august 1999), doamna Ileana Vrancea foloseste si invocă de cîteva ori numele meu.
Îl foloseste si îl invocă în mod abuziv, dispensîndu-se chiar si de precautia elementară de a se asigura că îl scrie corect, desi lungul său articol se vrea si o demonstratie - exemplară! - de corectitudine si rigoare stiintifică. Acesta e însă doar un amănunt, ce ar fi putut fi, la nevoie, chiar amuzant pentru o autoare ce si-a făcut un stil din denuntarea "erorilor" altora si o obsesie din căutarea lor cu o vigilentă frenetică, stil si obsesie ce-i împiedică de fapt accesul la mult rîvnitul si statornic auto-atribuitul statut de veritabil cercetător stiintific. Dar nu e numai atît.
O minimă decentă, cunoasterea criteriilor aflate la baza publicării volumelor apărute sub egida Institutului de cercetare a Diasporei, de la Universitatea din Tel Aviv ("Bibliografia evreilor din România", 1991 si "Antisemitism în România. Imaginea evreului în societatea românească. Bibliografie", 1993), ca si folosirea unui dictionar al limbii engleze ar fi putut-o feri pe Dna Ileana Vrancea de lansarea în acuzatii pripite si fără fond.
Autorii bibliografiilor invocate îsi luau o minimă distantă atunci cînd atribuiau o intrare în volum si culegerii de texte publicate sub titlul "Antonescu. Maresalul României si războaiele de întregire. Mărturii si documente coordonate si îngrijite de Iosif Constantin Drăgan", Venetia, 1986-1989, 4 vol., ei notînd că "În ciuda notelor antisemite, este de consultat pentru unele documente de importantă relative la Holocaustul românesc." Acesta este, foarte simplu si fără dubii, întelesul cuvîntului "valuable" în cazul citat de Ileana Vrancea.
Pentru cei nefamiliarizati cu această
