„Ce mai faceţi, doamnă Mari?“ „Ce să fac? Ce am învăţat. Dacă nu mi-a plăcut şcoala!“ Stă neclintită pe scăunaşul ei improvizat dintr-o navetă goală de bere şi fumează. „Iar s-au scumpit ţigările şi tot nu mă las. Atîta plăcere am!“ Strada e aproape pustie, a trecut „valul de ora zece“ – cum zice ea, în momentul în care parcă toţi locatarii de pe Calea Moşilor se revarsă dintr-odată din blocurile lor, ca să ia o gură de aer şi să mai cumpere una, alta.

DE ACELASI AUTOR Madame Legrand Omul cu şobolani şi femeia lui Ekaterina de la Balcic Mielul şi păstorul lui Acela e momentul cînd ziua se încheie cu adevărat şi începe noaptea de veghe a lui Mari, noaptea de nonstop. Se face coadă, iar ea nu mai pridideşte să dea restul – şi, dacă n-are mărunt, să mai plaseze cîte o gumă –, să iasă din coşmelia de tablă, doi paşi pînă la frigidere, fiecare cu lăcăţelul lui, că doar n-o să le lase descuiate („Eu le-aş lăsa, dar pînă dimineaţă, mă trezesc cu ele goale!“), aşa că toată noaptea încuie şi descuie – pînă face băşici la degete – şi scotoceşte prin lada cu îngheţată, că „toată lumea are pretenţii şi e suciţi... Nu mai vrea cu ciocolată, vrea cu căpşune, că de ce nu mai e vafe, să văd de ne-o fi rămas vreuna pe la fund!“ „N-are lumea bani, d-asta vrea vafe, că vafa e un leu!“ Şi tot aşa, mai bine de o oră, pînă trece „valul“, doamna Mari „e ocupată“. După doişpe, mai vin doar petrecăreţii şi insomniacii, mai opreşte cîte un taxi, apoi, ore-n şir, nu mai trece nimeni pe stradă, aşa că n-are nici la ce se uita, prin geamlîcul ei. O apucă un pic somnul, dar nu doarme, că doar e „la datorie“. Doar spre dimineaţă reuşeşte să aţipească, dar o trezeşte primul tramvai. Din cînd în cînd, îşi mai face treabă ca să-i alunge pe aurolaci, pe Fane, care bea spirt – „Hai, ia, valea de aici! Uite-acolo, la Mega, pe trepte, poţi să dormi acolo şi să nu te mai văd!“ –, însă, cu timpu