Fac parte dintre cei care considera ca pentru tortionarii din regimul comunist nu exista pedeapsa suficient de severa in Codul Penal. Desi sunt o adversara a pedepsei cu moartea, cred ca pentru oameni ca Visinescu si Ficioru ea este singura care poate cuprinde cat de cat dimensiunea ticalosiilor pe care le-au comis.
Si daca stau bine sa ma gandesc tot e putin sa li se ia mizerabila lor viata de fiinte taratoare ca pret pentru vietile elitelor, curmate cu salbaticie, sau pentru suferintele provocate unor oameni nevinovati.
Dar ceea ce face Guvernul Ponta cu legea tortionarilor este un exercitiu dezgustator de imagine prin care spera sa mai acopere din efectele scandalului Rosia Montana. Sa incerci sa profiti de pe urma unei drame de necuprins in cuvinte este teribil si descalificant.
Proiectul de lege mosit de ministrul Justitiei propune ca tortionarii condamnati definitiv pentru faptele comise in 1945-1989 sa fie obligati sa plateasca victimelor despagubiri intre 25% si 70% din venitul lor lunar, timp de cinci ani. Este o pura aberatie si probabil ca se va izbi violent de Curtea Constitutionala asa cum s-a intamplat cu toate proiectele care incercau sa taie din pensii.
Mai grav decat atat, legea tortionarilor rastoarna niste principii fundamentale de drept penal.
Regula e ca statul suporta despagubirile pentru crimele comise de regimurile totalitare si se poate intoarce apoi cu regres impotriva vinovatilor, dar numai in conditiile legii penale. In cadrul procesului penal victimele civile pot obtine despagubiri integrale prin constituirea ca parti civile, si tocmai pentru ca orice victima are acest drept, inculpatul nu poate fi obligat sa depuna un cuantum din venituri intr-un fond special pentru despagubiri. Ar fi o dubla sanctiune si nimeni nu poate fi pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta, oricat de od
