Incepand din aceasta toamna, iar anul viitor de asemenea, oricine poate semana grau oriunde pofteste el. Pare bizar, chiar suprarealist, dar pana cand Comisia de la Bruxelles nu a ridicat, cu cateva zile in urma, o reglementare impusa in 1992, nu se putea. Pe atunci hambarele Uniunii erau pline ochi cu cereale, functionarii de la Bruxelles se temeau sa mai faca stocuri si, oricum, bogatele surplusuri se vindeau la export pe nimica toata. Abundenta nu e totdeauna buna pentru comert, a fost si cu untul, o vreme, aceeasi poveste. Bogatii agricultori din principalele tari ale Uniunii au fost platiti, ani in sir, sa-si tina o parte din terenuri in parloaga. si sa mai renunte la vaci, ca sa nu se mai cladeasca munti de unt in aceleasi fabuloase stocuri europene. Europa untului si a mierii ii lasa buimaci nu doar pe infometatii din Africa, dar si pe noi, nefericitii ramasi dupa cortina. Eram poate mai putin infometati decat senegalezii, dar nici noi nu intelegeam cel putin doua lucruri: de ce surplusurile nu puteau fi facute cadou si de ce diversii zei se hotarasc uneori sa pedepseasca popoare intregi? Acum, de cand cu globalizarea, vedem ca gratuitatea nu are cum sa intre in regulile comertului international; si constatam ca foamea, dar si pofta se raspandesc mai repede si mai uniform de jur-imprejurul sferei, ca prin niste vase comunicante. Cat despre capriciile zeilor, s-ar parea ca si ei incep sa dea vina pe oameni, cel putin de cand omenirea s-a pus pe ars tot ceea ce poate fi aprins si ars. Iar cum vanturile si curentii marini au inceput sa-si faca de cap, ploile si lungile perioade de seceta si-au facut aparitia cand si unde nimeni nu le astepta. Toata Europa de Nord a putrezit vara aceasta sub nesfarsite ploi, dupa care alti nori incarcati si-au dat drumul peste o intreaga fasie africana. Potopul nu a fost bun nici intr-un loc, nici intr-un altul, asa cum nici lunga