SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Unii oameni sunt dintr-un început simpatici, de alţii mă feresc ca de dracul. Mi-e greu şi adesea jenă cu sentimentele pe care le nutresc pentru ei, fără a-i cunoaşte şi fără să-mi fi făcut nici un rău. Trăiesc din simpatii şi antipatii, dar dacă e să le definesc, o fac aproximativ.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Unii oameni sunt dintr-un început simpatici, de alţii mă feresc ca de dracul. Mi-e greu şi adesea jenă cu sentimentele pe care le nutresc pentru ei, fără a-i cunoaşte şi fără să-mi fi făcut nici un rău. Trăiesc din simpatii şi antipatii, dar dacă e să le definesc, o fac aproximativ.
E tare ciudat în ce chip nesigur ne referim permanent la nişte reacţii atât de acute şi de diferite, de la om la om. Pe Ceauşescu îl detesta toată lumea la fel. Eram egali într-o ură, ea ne dădea puteri să sperăm, ne simţeam solidari într-o simţire. Acum, ne-am împrăştiat ura în patru vânturi, am mărunţit-o şi nici nu ştim dacă mai merită să se cheme ură. N-are intensitate, nu durează, e orientată la întâmplare.
Multe sentimente din dictatură şi-au pierdut conţinutul, iar cele născând din democraţie, cu excepţia jubilaţiei pe care ne-au produs-o primii ani de libertate, încă nu s-au aşezat în matcă.
Nu avem nici un model uman în cultură, în ştiinţă, în politică. Nu fiindcă aşa am fi noi, românii, din fire, cusurgii, ci dintr-o cauză profundă: nu mai suntem siguri pe simţăminte. Aş vrea să admir necondiţionat câteva persoane, însă mă tem şi de instabilitatea sentimentelor lor. Aici e problema, la temelia sentimentelor. Cel mai mult se vorbeşte azi despre dragoste. Şi se vorbeşte mult, pentru că e puţină. Toţi vorbim despre ceva ce nu ajunge la toţi. Nici aurul nu ajunge la toţi. În familiile care caută iubirea la televizor, e tot atâta dragoste cât aur în verighete. Câteva grame de i
