E o femeie caldă şi jovială. In preajma ei ţi-e practic imposibil să fii trist. Spune că Dumnezeu i-a dat "lipici la oameni", iar minunea pe care a trăit-o nu o poate vedea decăt tot ca pe un dar de la El. E o femeie caldă şi jovială. In preajma ei ţi-e practic imposibil să fii trist. Spune că Dumnezeu i-a dat "lipici la oameni", iar minunea pe care a trăit-o nu o poate vedea decăt tot ca pe un dar de la El.

Cornelia Tenie, Nela, cum ii spun prietenii, are 74 de ani. A rămas văduvă in urmă cu 30 de ani şi spune că singura ei bucurie in viaţă a fost fetiţa, pe care a crescut-o cu multe chinuri. "Manuela este un copil de excepţie. A fost nu bună la invăţătură, ci sclipitoare. Acum este cadru universitar in Statele Unite", o descrie mama, iar in ochi i se citeşte dragostea părintelui care simte că şi-a indeplinit misiunea. Din 1990 e singură. Şi-a indemnat fiica să-şi caute fericirea şi implinirea acolo unde Dumnezeu ii va purta paşii. Acum le despart un continent şi un ocean, dar doamna Nela e fericită. "Ii este bine acolo. Am considerat că, dacă eu n-am putut să fac mai mult, ea trebuie să aibă şansa asta. Nu m-am temut să rămăn singură. Sunt un om cu picioarele pe pămănt şi care nu s-a abătut niciodată de la calea pe care şi-a propus-o."

MAREA INCERCARE. Toată viaţa a fost sănătoasă. A ieşit la pensie in 1989 şi s-a inconjurat de prieteni. Dar anul trecut Dumnezeu a ales să-i mai incerce o dată credinţa. "Sănătatea mea a inceput să scărţăie. Am dus-o aşa... N-am vrut să vorbesc despre boală niciodată. Dar anul acesta, in aprilie, boala m-a doborăt şi am inceput să umblu să văd ce este cu inima, să văd ce este cu o ameţeală cumplită pe care o aveam...", povesteşte doamna Nela. "Peste tot unde mă duceam imi spuneau că n-am nimic... Eram sănătoasă tun. Toate analizele ieşeau perfecte. Şi totuşi simţeam că nu e in regulă. Simţeam