•Municipiul Iasi mai pastreaza cateva din semnele celor care se mandreau odata cu numele de mester •Mestesugarii care inca mai lucreaza isi duc traiul rupti ca din alt timp in asteptarea inevitabilului
Cojocarul
Traian Puiu are 61 de ani, locuieste in Iasi pe strada Pavlov, la numarul 8, si este cojocar de meserie. Ca sa invete acest mestesug a urmat cursurile Scolii de Arte si Meserii timp de trei ani, dupa care a mai facut si trei ani de ucenicie pe langa mesteri care cunosteau toate secretele cojocariei. Spre deosebire de cojocarii de acum, meseriasii lucrau pe specializari separate in acelasi proces tehnologic. Pentru confectionarea unui cojoc era nevoie de munca blanarului, a celui care argasea pieile, a croitorului de piele si a croitorului de stofa. "Este o mare diferenta intre croitori. Croitorul in stofa, daca invata cum se face, poate sa lucreze o haina din piele, dar un croitor in piele foarte greu va reusi sa coasa o haina din stofa. Fiecare isi facea partea lui din treaba, si avea grija sa o faca cat mai bine, ca sa il ajute si pe cel care ducea munca mai departe sa ii fie mai usor. Atunci fiecare era specialist in ceva. In ziua de azi unul singur zice ca se pricepe la toate dar, de fapt, nu stie sa faca nimic foarte bine. Diferenta intre atunci si acum este ca atunci erau mesteri, iar acum sunt doar muncitori", a explicat Traian Puiu. Ca adolescent, croitorul a lucrat la unitatea numita "Tehnica Cooperatiei", care se ocupa in mod special de comenzi. Dupa 1964, aceasta intreprindere a fost divizata si a fost formata cooperativa "Solidaritatea", care a intrat in Uniunea Judeteana a Cooperativei Mestesugarilor (UJCM).
Cel mai cautat cojocar
Mesterul isi aminteste de Ion Filotti, cel mai cautat cojocar al Iasului, care a deschis prima unitate de cojocarie a Cooperativei conduse de el. Dintre cei ma