Miercuri, 16 august 2006, Traian Basescu a sustinut o Declaratie de presa avand ca principal subiect relatia sa cu Securitatea.
Traian Basescu s-a definit ca unul dintre politicienii care au avut curajul sa recunoasca faptul ca anii Ceausescu au fost mult mai complecsi, mult mai complicati decat s-au scremut sa ne convinga de 16 ani incoace niste insi care si-au pus chiloti de Moralisti ai Republicii pentru a nu se vedea ca sufera de blenoragia escrocheriei.
Pentru aceasta, l-am apreciat in anii CDR, loviti si ei de o isterie anticomunista si antisecurista asemanatoare celei de azi. L-am apreciat si dupa alegerile din 2004, cand o minoritate galagioasa, trecuta in slujba gruparii Tariceanu-Patriciu din PNL, l-a somat ritos sa trimita la puscarie o jumatate de deceniu de istorie.
Traian Basescu n-a mai fost miercuri, 16 august 2006, cel pe care-l stiam.
Daca altadata a recunoscut in deplin bun-simt ca natura profesiei si functiilor sale l-au adus in contact obligatoriu cu Securitatea, in discursul de la Cotroceni am sesizat o vadita preocupare de a se infatisa drept un om care n-a vazut in viata lui un ofiter de Securitate.
De ce?
Traian Basescu a sesizat climatul nefiresc, aberant, la 16 ani de la prabusirea regimului comunist, avand drept principal moment exagerarea caracterului malefic si atotputernic al Securitatii din anii Ceausescu. Nu intamplator am precizat: din anii Ceausescu. Pentru ca, daca in ce priveste Securitatea din anii â50, putem vorbi de o forta malefica si atotputernica, despre Securitatea din anii Ceausescu nu se poate vorbi astfel decat printr-o exagerare nepermisa. Despre Securitate isi dau cu parerea azi tot felul de oratanii cu toc in loc de cioc. Institutia a facut insa obiectul de cercetare competenta a unor specialisti. In cartile lor, pe care clantaii de azi nu le-au citit, acestia au infatisat institu
