O nouă dramoletă în PSD: excluderea lui Geoană. Deloc previzibilă, cu ceva timp în urmă, această decizie care pare, mai degrabă, o demonstraţie a lui Victor Ponta (să nu vorbesc cu păcat, dar pare un Geoană în devenire).
De ce a făcut-o? Liderul PSD a simţit nevoia de legitimitate, măcar mediatică, şi de aici întreaga tevatură. Dar nu el este acum personajul principal. Eroul, fără voie de data asta, este Mircea Geoană.
Rareori un politician a avut atâtea oportunităţi în carieră şi toate s-au terminat cu un fiasco spectaculos. Probabil vom afla, pe surse pesediste, evident, că Geoană a pactizat cu PDL-ul, că era trădător, că avea, cum se spune, propria lui agendă.
Nici nu mai contează aceste amănunte prezentate, total neconvingător, de echipa lui Ponta. Mircea Geoană a căzut în capcana politicianului ambiţios care nu-şi acceptă limitele. Mai precis, el nu a înţeles un lucru: cariera sa politică la nivel înalt s-a încheiat când a pierdut confruntarea cu Traian Băsescu.
"Râul, ramul" l-au sprijinit pe Geoană în acea bătălie electorală, puţini politicieni s-au bucurat de un asemenea sprijin, iar el s-a trezit că are chef de jacuzzi. Nici până acum nu a oferit o explicaţie plauzibilă pentru vizita la Sorin Ovidiu Vîntu, când oricine şi-ar fi dat seama că, cel puţin din punctul de vedere al imaginii, era o gafă monumentală. Nepricepere, indolenţă sau gest premeditat?
Aceleaşi nedumeriri le-a stârnit atitudinea lui de non-combat din confruntarea finală cu Traian Băsescu. După un astfel de eşec e destul de complicat să-ţi menţii ambiţiile politice. Cine ar mai paria astăzi pe Geoană? Poate doar "Mihaela, dragostea mea!".
Evident că Mircea Geoană nu iese din politică. S-a văzut şi din modul în care şi-a "regizat" deja ştiuta excludere. O lacrimă venită tocmai la ţanc, o voce uşor tremurată, o frazare cadenţată de os
