Fiinţa lui Mateiu Caragiale (născut în 1885) a fost întunecată de drame şi contorsionări sufleteşti. Nu îşi dorea atât gloria literară, cât pe cea socială, marcat probabil de condiţia sa socială de fiu nelegitim al lui I.L. Caragiale, adică bastard.
În orice caz, era nefericit. A încercat să intre în diplomaţie, a curtat asiduu doamne cu situaţii materiale deosebite. Şi-a dorit mult să se fi născut aristocrat, şi-a tot căutat rădăcinile nobiliare. A cunoscut lumea cârciumilor, a jucătorilor de cărţi, a femeilor uşoare, dar a frecventat şi lumea bună, jokey-cluburi, saloanele aristocraţiei. Era un om de lume, atras de high-life-ul începutului de secol XX. S-a căsătorit la 38 de ani cu Marica Sion, care avea 63. Doamna Sion i-a oferit o viaţă tihnită, relaxată şi o moşie cu un conac, unde înalţă în 1928 propriul steag cu blazon. Moare la 51 de ani, soţia sa supravieţuindu-i încă zece ani.
Se ştie că Mateiu Caragiale şi-a scris Craii... mai mult pe diverse mese de restaurant. Astăzi ne putem imagina că acele cârciumi se aflau pe străzile Covaci, Şelari, Gabroveni, Lipscani din Bucureştiul de altădată. Pe vremea aceea, Mateiu Caragiale locuia în diverse chirii, din care se muta des. Conceptul romanului îl conturează în 1909. Romanul Craii de Curtea-Veche a fost tipărit pentru prima dată în 1929 la Editura Cartea Românească.
Aristocrat închipuit sau nu, Mateiu considera că fanteziile sunt daruri de mare rang şi că, fără ele, viaţa ar fi lamentabilă. Este limpede că el s-a autoconstruit, s-a reinventat şi a devenit un personaj cu atribute compensatorii pentru frustrările originii sale nelegitime. Mateiu Caragiale s-a autoexilat în fantasme şi plăsmuiri... S-a autoexilat în începutul de duh al legendei de la Curtea Veche, nu la Berlin, precum ilustrul său tată.
FANTASMAGORICII CRAI...
Ne raportăm la Craii de Curtea-Veche c
