"Înainte să se ridice, sar la el, îl apuc de ceafă şi îi ţin faţa lipită de podeaua fierbinte de cupru verde. Când obrazul îi loveşte podeaua, ţipă în cele din urmă – un mormăit gutural care îmi vibrează în piept. E ca şi cum ai încerca să dobori un taur. Când îl apuc de ceafă, el deja e în genunchi, încercând să se ridice în picioare. Ca o panteră captu­rată, se dezlănţuie, dându-mi o palmă grea peste faţă."

Într-adevăr, dacă numai jumătate din întâmplările istorisite în această carte ar fi reale, poporul american s-ar apuca să demoleze cu multă înverşunare sediul Congresului lor. Pentru că, în faimoasa clădire unde deputaţii din Camera Reprezentanţilor şi membrii Senatului dezbat proiecte de legi, se petrec lucruri care depăşesc imaginaţia muritorilor de rând şi n-au nimic de-a face cu sloganurile inculcate naţiunii de către Părinţii Fondatori: libertate, democraţie, accesul tuturor la prosperitate, grijă faţă de securitatea cetăţenilor. De multe ori, politicienii care ţin discursuri avântate nu-şi văd decât interesul perso­nal, votând, fără o analiză temeinică, potrivit doar indicaţiilor primite de la grupurile care le sponsorizează campaniile electorale. Mecanismul pu­terii ascunde multe secrete murdare, de la eşaloanele de jos până la cele din vârf.

De pildă, o şedinţă a celor care se ocupă de alocările de fonduri pentru diverse proiecte seamănă mai mult cu o negustorie de tarabă – tu îmi aprobi mie o propunere, iar eu ţi-o aprob pe-a ta, toată lumea e mulţumită şi contribuabilul se întreabă unde dispar banii din taxe şi impozite.

Nu e de mirare că într-un astfel de loc cu oa­meni vicleni şi lacomi, însetaţi să se instaleze cât mai sus în ierarhia socială, înfloreşte un joc bazat pe probabilitatea ca o lege să fie aprobată sau nu. Doi angajaţi din personal, Matthew Mercer şi Harris Sandler încep şi ei să parieze, din plictiseală,