Literatura secundară dedicată lui Noica s-a îmbogăţit recent cu o lucrare datorată lui Constantin Aslam, apărută la Editura Academiei, în colecţia de filozofie românească (coordonată de Viorel Cernica, Mona Mamulea şi Mihai Popa). Lucrarea Constantin Noica. Spre un model neoclasic de gîndire îşi propune să interpreteze scrierile lui Noica din perioada 1934-1947, denumite, mai mult sau mai puţin convenţional, ,,scrieri de tinereţe“. O altă intenţie declarată a lucrării este aceea de a se ,,depăşi“ înţelegerea ,,ideologică nereflexivă“, adică acele exegeze ce propun utilizări nefilozofice ale textelor nicasiene.
Asemenea interpretări sînt, din punctul de vedere al lui Constantin Aslam, dogmatice, teziste şi interesate. Probabil că pentru a înţelege mai bine intenţia secundă a autorului ar fi nimerit să notăm ,,precondiţiile“ lucrării ce se impun în ordine metodologică. Prima este condiţia ,,compatibilistă“, aptă să producă cercul hermeneutic ,,în absenţa căruia nu se poate institui o interpretare în marginile adevărului“ (p. 28), şi anume ca o parte dintre supoziţiile de bază ale gîndirii filozofice nicasiene să fie împărtăşite de autor. A doua precondiţie este abordarea gîndirii lui Noica în termeni proprii (nu e clar dacă ai lui Noica sau ai interpretului), adică punerea accentului pe înţelegere, pe cunoaşterea datelor de context şi chiar pe o ,,coincidenţă de metodă“. Misterul creaţieiSe observă uşor că interpretarea pe care ne-o propune Constantin Aslam este empatică, adică apropiată de litera şi spiritul gîndirii nicasiene. Din această perspectivă, anumite lucrări exegetice (cum sînt cele elaborate de Alexandra Laignel-Lavastine, Filozofie şi naţionalism, 1998, Costică Brădăţan, Introducere la istoria filozofiei româneşti în secolul XX, 2000 etc.) i se par autorului nu numai teziste, confuze şi autocontradictorii, dar, prin încercarea de a scoate