Aceasta este scrisoarea unei românce dintr-o minoritate ciudată şi, probabil, pe cale de dispariţie din România, pentru doamna cancelar Angela Merkel. E o scrisoare despre un vis nebunesc!
Doamna Merkel,
Vă scriu din Bucu… Nu, ca să mă reperaţi mai uşor, vă spun că vă scriu din România, ţara aceea din care, vara trecută, o grupare de politicieni vă insulta în toate felurile. Dar nu vreau să vă supăr cu aşa amintiri! Şi sper că aţi uitat de acel „Ich bin ein Berliner!” sau „Să îl ia Merkel pe Băsescu în Germania, să îi dea o bucată de pământ să se joace cu PDL”!
Despre mine vă spun doar atât: fac parte dintr-o minoritate ciudată şi, probabil, pe cale de dispariţie. Mă număr, aşadar, printre aceia care nu s-au regăsit niciodată în categoria visată de domnul Antonescu şi ţipată pe stadioane în deja celebrele vorbe: „Mai suntem, oare, nouă milioane?”.
Doamnă Merkel, vă scriu pentru a vă mărturisi un vis de-al meu. Unul nebunesc! De un an, de la acele cuvinte cu care nu vreau acum să vă mai supăr, îmi doresc să se întâmple o minune! Una politică, istorică, geografică, orice fel de minune!, şi să ne luaţi. Să ne luaţi aşa, ca ţară, să faceţi orice cu noi! Orice ca să semănăm şi noi, măcar puţin, cu ceea ce nu vom fi niciodată: occidentali.
Visez să ne luaţi şi să ne puneţi la muncă! Să ne luaţi cu forţa din faţa antenelor, realităţilor şi suleymanilor! Să ne obligaţi să citim măcar o carte pe an! Să ne luaţi şi toţi politicienii, baronii, baronaşii şi slugoii de partid! Să faceţi orice şi cu ei! Şi, cel mai mult şi mai mult, în visul acesta al meu nebunesc, îmi doresc să ne obligaţi să învăţăm din şcoală să fim cu adevărat cetăţeni!
Dar, doamnă Merkel, trecând peste visul acesta al meu nebunesc, vă spun că, din nou, ni se pregăteşte ceva! Personajele sunt aceleaşi care v-au insultat vara trecută. Doar scopul lor s-a schimbat. Ni se pregă
