Gheorghe Tănase (40 de ani) şi-a dorit să fie profesor, dar viaţa l-a aruncat pe stradă. Nu are nici măcar act de identitate. Viaţa lui Gheorghe nu înseamnă altceva decât o luptă continuă pentru supravieţuire. Printre gunoaie, din mila publică.
Trăiesc printre noi. Îi vedem peste tot. Pe stradă, prin pieţe sau prin mijloacele de transport. Îşi duc viaţa de pe o zi pe alta. De obicei îi ocolim. Uneori le aruncăm câte o fisă de 10 sau 50 de bani. Ei sunt boschetarii. Oamenii fără casă, fără viitor, fără identitate.
Omul fantomă
Gheorghe Tănase are 40 de ani, iar de peste 13 ani nu mai ştie ce înseamnă cuvântul „acasă”. Trăieşte pe străzile din Galaţi. Doarme prin scări de bloc, în magazii şi garaje părăsite şi cutreieră cartierele oraşului în căutarea deşeurilor de fier şi carton. Îmbrăcat cu multe haine murdare, cu faţa acoperită de praf şi cu o geantă agăţată într-un băţ, ne povesteşte cum a ajuns un om al străzii.
„Am avut nişte probleme familiale în trecut şi am rămas fără locuinţă. M-au dat afară părinţii. De atunci stau pe stradă. Nu am domiciliu. Stau pe unde apuc şi mă chinui în fiecare zi. Acum nici nu-i mai recunosc pe ai mei. Nu s-au mai interesat de mine şi nici eu de ei. Nu ne-am mai văzut de când m-au dat afară. Nici nu mai ştiu dacă trăiesc”, povesteşte bărbatul.
Nu are buletin sau alt act de ideintitate şi spune zâmbind că pentru el nici nu mai contează o bucată de hârtie completată cu anumite date. A încercat să-şi facă buletin dar s-a lovit mereu de refuzul şi dezinteresul autorităţilor.
„Nu am acte de mulţi ani. Le-am pierdut. Am încercat la primărie mai de mult să obţin o copie a certificatului de naştere, dar nu s-a putut. Le-am zis că pot să aştept oricât numai să se rezolve. Degeaba. De atunci nici nu m-a mai interesat. Ce să fac cu o hârtie pe care scrie un nume? Nu conteaza acea hârt
