Vitreg destin a avut Mihail Sadoveanu in postcomunism! Parca pe masura capitularii sale din anii stalinismului dejist, cand Mitrea Cocor, Lumina vine de la Rasarit si privilegiile Marii Adunari Nationale au lasat in pivnita masoneria, Creanga de aur, farmecul Noptilor de Sanziene si pitorescul Fratilor Jderi.
Oricum ar fi, atacat cu dreptate la biografie si politichie, Sadoveanu ramane de neatins la varfurile bibliografiei. Recent, la Editura Junimea din Iasi, a aparut o carte de interes extrem pentru subteranele operei si eului scriitoricesc: Pagini de jurnal si documente inedite, editie de Constantin Mitru, Maia Mitru, Olga Rusu, prefata de Constantin Ciopraga. Cuprinde integral cele aproximativ douazeci de caiete cu insemnari sadoveniene, din 1906 in 1956, ramase in arhiva familiei. O adevarata "mina de aur", cum se spune, de regula, in limbajul istoricilor literari.
Note de drum din Olanda si Basarabia, de la Balcic si manastirile romanesti, de la Moscova ori de la Berlin (impreuna cu Liviu Rebreanu), insemnari din armata sau din razboi, de la Academie ori de la sedintele Senatului, crochiuri de subiecte literare, intregul material primar pentru Fratii Jderi, liste de regionalisme si onomastica locala, materiale de etnologie si folclor (fise pentru proze viitoare), liste de lecturi obligatorii, caiete intregi cu excerpte din literatura sapientiala a lumii - tot atatea prilejuri pentru a corecta oarecum traditionala imagine (calinesciana si nu numai) a prozatorului - , fantana, familiar cu natura, genuinul si elementaritatea pitoreasca, dar care se tinea trufas departe de arcanele livrescului, ale bibliotecii si documentarii scrupuloase.
Sentente: "Lumea este o masina in care se fabrica marea suferinta omeneasca", "Roata cea mai rea face zgomotul cel mai mare", "Dispretul de oameni trebuie sa fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre". Obser