Indiferent de culoarea lor politica, cei mai multi politicieni autohtoni par multumiti de transformarea CNSAS intr-un fel de arhiva publica a fostei Securitati, care eventual sa satisfaca, fara prioritati si mai ales fara nici un fel de comentarii, voyeurismul national. Primul ministru spune, mandru si optimist, ca va gasi o formula prin care "sa permita CNSAS sa functioneze" si ca va elabora o ordonanta de urgenta care "sa dea Justitiei partea de judecare a calitatii de colaborator/necolaborator al Securitatii". Calin Popescu Tariceanu stie, pe de alta parte, ca Justitia romaneasca este deficitara si ca, de pilda, inaintea alegerilor din acest an ar fi imposibil sa se poata pronunta asupra dosarelor candidatilor eligibili pentru primarii si Parlament. Primul ministru, care a infierat-o pe Mona Musca pentru colaborarea din tinerete cu Securitatea, dar i-a pastrat aproape pe seniorii Stolnici si Quintus, a devenit dintr-o data impacat cu ideea eliminarii filtrului CNSAS. Tudor Chiuariu, proaspat consilier pe langa seful Guvernului, a explicat in detaliu solutia gasita de liberali: CNSAS va deveni "un organ de investigatie", iar in cazurile in care va avea "probe privind apartenenta sau colaborarea cu politia politica, sa sesizeze instanta de judecata, care sa se pronunte asupra apartenentei sau colaborarii cu fosta Securitate ca politie politica". Cu alte cuvinte, in perioada care trece de la analizarea dosarului unei persoane publice in cadrul Colegiului CNSAS si eventuala decizie data de Justitie, verdictul va fi dat de presa, care va avea destul timp, multe informatii, dar prea putina expertiza. Vor interveni in plus o serie de intoxicari si de manipulari care vor vicia si mai mult campania electorala ce se anunta foarte dura.

Trecerea CNSAS pe linie moarta preocupa pe toata lumea, dar nimeni nu incearca sa gaseasca o cale de resuscitare a acestei institu