Târgovişteanul a parcurs mii de kilometri pe două roţi. În afara motocicletelor, iubeşte teatrul, baschetul şi limbile străine.

George a fost dintotdeauna un tip activ. A prins drag de bachet încă din gimnaziu şi a continuat să facă sport de performanţă şi la Liceul Militar de la Breaza. Timp de nouă ani a jucat la trei la echipe - CSS Târgovişte, Echipa Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza şi CSS Găeşti. A participat la mai multe campionate şcolare şi apoi în Divizia B. O accidentare gravă la glezna stângă l-a scos, însă, pe tuşă. “Îmi amintesc că la prima accidentare am stat trei zile cu piciorul într-un lighean cu apă şi gheaţă, iar pentru a uita de senzaţia de rece, mă uitam la filme de acţiune, care să-mi poată capta atenţia. Trebuia să fac acest tratament pentru a putea juca, aveam meci în fiecare weekend!”, spune George. Pe lângă sport, târgovişteanul era pasionat de limbile străine şi a avut şansa să vadă America după ce a câştigat locul I la un concurs de engleză organizat în liceele militare din ţară.

O motocicletă rusească, prima dragoste

La finalul liceului, când şi-a dat seama că nu i se potriveşte cariera militară, s-a înscris la facultatea de drept, dar a renunţat în anul trei şi s-a angajat ca alpinist utilitar. Cu banii câştigaţi din acest job, a reuşit în scurt timp să-şi îndeplinească cea mai mare dorinţă, aceea de a-şi cumpăra propriul motor. “Aveam prieteni cu motoare şi îmi doream foarte mult să am propria mea bijuterie, o motocicletă. Era Dnepr, o motocicletă rusească la care mai mult am reparat decât să merg. A fost prima şi am s-o ţin minte mereu, pentru că aşa cum se zice, prima dragoste nu se uită, chiar dacă mi-a dat multe dureri de cap. Când am mers pentru prima dată cu ea m-am simţit liber. E un sentiment greu de înţeles pentru cei care nu au urcat niciodată în şaua unei motociclete”, povesteşte târgoviş