Printr-o întâmplare fericită, pentru care trebuie să-i mulţumesc unei bune prietene şi colege de breaslă am reuşit să prind unul dintre ultimele zboruri care ajungeau la Goteborg înainte de încheierea ediţiei din acest an a târgului de carte.

Şi nu era o ediţie întâmplătoare, pentru că România avea calitatea de invitat de onoare, pentru a două oară la un târg important în 2013, după Paris în martie.

Dar să încep cu un pic de istorie şi cifre legate de Goteborg:

Prima ediţie în 1985 şi 5000 de vizitatori.

După 2008 cifra vizitatorilor s-a stabilizat undeva puţin peste 100.000. (Să nu uităm că oraşul Goteborg are aproximativ 500.000 de locuitori!)

Alte cifre importante: peste 900 de expozanţi şi tot câteva sute de manifestări – seminarii, conferinţe, lansări.

Înainte de toate, m-am întrebat de ce la Goteborg şi nu la Stockholm? Am primit două răspunsuri: unul mai oficial primit de la o persoană cu responsabilitate în organizare: Goteborg-ul ar fi singurul oraş mare aflat cam la egală distanţă de Copenhaga, Stockholm şi Olso. Posibil, eu nu am calculat.

Al doilea răspuns l-am primit de la o prietenă editoare suedeză la o importantă companie – nu spun numele, pentru că nu i-am cerut voie să o citez. Ea a zis: Majoritatea editurilor mari din Suedia sunt la Stockholm, dacă făceam târgul acolo nu avem nici un motiv să plecăm de acasă pentru câteva zile scăpând de soţi, respectiv soţii, de ăia mici şi de multe alte obligaţii casnice.

Bănuiesc că ambele răspunsuri sunt posibile şi probabile.

Aşadar la sosire – sâmbătă pe la ora prânzului, într-o foarte însorită, dar rece zi – am fost şocat de o coadă uriaşă – nici pe vremea răposatului regim nu am văzut aşa ceva la carne sau la lapte – care se încolăcea pe trotuar spre o direcţie îndepărtată. Nu m-a şocat doar lungimea ei, ci şi faptul că nimeni nu protesta, ba chiar