Secventialitatea pare a fi devenit o formula fireasca a vietii romanului in tranzitie. Timpul se scurge ca intr-un film regizat parca de cineva si derulat la nesfarsit dintr-o rola infinita. Simpli spectatori, devenim un receptacol de informatii, ostenit si blazat, asupra carora rareori mai avem timp sa reflectam. Daca Marx ne-ar fi fost contemporan ar fi afirmat probabil ca informatia, si nu religia, este opiul poporului!
O chestiune atat de importanta si serioasa precum reorganizarea administrativa tine ￢capul de afis￢ in media romaneasca timp de 1-2 saptamani, dupa care dispare intr-un con de umbra, acoperita fiind de alte evenimente care se succed: drama bacalaureatului, victoria lui Lucian Bute, cazul Borbely, criza financiara ￢ Grecia, Italia, SUA, scandalul din presa tabloidelor britanice, inaugurarea unui ￢China Town￢ la Afumati s.a.. Evenimentele sunt desigur condimentate din plin cu stiri despre crime, descinderi ale mascatilor prin ￢barlogurile￢ unor retele mafiote, deprecierea leului, pensiile militarilor￢ Peste toate, nelipsitele stiri despre canicula insotite de indemnurile voioase de a ne duce sa ne racorim in weekend-uri la mare si ￢ eventual la munte.
Exista totusi optiunea de a te ￢decupla￢ de la suvoiul vascos al informatiilor, de a ignora diferitele canale de transmisie si de a te concentra pe lucrurile care conteaza. Pentru ca intre timp in ￢conul de umbra￢ se lucreaza si, peste o luna, doua, trei, problema regionalizarii ar putea reveni in forta, iar publicul va fi din nou surprins si capturat o vreme. Furat de alte ￢noutati￢ ale verii, publicul romanesc va fi uitat insa ce s-a discutat, unde s-a ajuns si totul se va relua din punctul ￢zero￢. Sub presiunea timpului vor apare din nou reactii subiective, emotionale, superficiale. Totul se va sfarsi lamentabil, intr-un cor difuz de vociferari balcanice.
A transforma chestiunea
