Unele lucruri trebuie lămurite. De pildă, e de lămurit de ce, împreună cu Cristi Preda, ne-am dat demisia din conducerea PDL. Motivul e şocant de simplu. Sunt convins că, pentru cei mai mulţi observatori ai scenei politice, nu ridică probleme de înţelegere. Sursa: CODRIN PRISECARU
Conducerea PDL, din care făceam parte, a anunţat drept obiectiv la alegerile din 9 decembrie un scor de 30%. PDL a obţinut 16%. Mai grav, nu a câştigat nici un colegiu pe suprafaţa României! Cu alte cuvinte, am condus partidul spre un atotcuprinzător eşec. După părerea mea, aşa arată un dezastru electoral. Mai rău de-atât ar fi doar moartea politică, adică sub 5%. De aceea, eu şi Cristi Preda am demisionat din funcţiile de vicepreşedinte şi, respectiv, prim-vicepresedinte, asumându-ne, astfel, partea de responsabilitate politică. Restul BPN, dacă am înţeles bine, a fost de părere că trebuie să mai analizeze. OK, să analizeze! Din punctul meu de vedere, subiectul era încheiat. Însă, măcar atât am învăţat în politică: când totul e simplu, apar complicaţiile.
S-a declanşat în unii lideri ai partidului meu un reflex păcătos cu parfum bolşevic. Tocmai pentru că gestul nostru a fost firesc, natural, el trebuie ponegrit, trebuie să i se găsească motivaţii impure, trebuie denigrat. De ce? Ca nu cumva să-i dea cuiva prin minte că şi noi, cei care am rămas să analizăm, ar fi trebuit să facem la fel. Vă amintiţi că, pe vremea lui Ceauşescu, când se mai trezea câte unul că nu mai suporta şi striga pe strada "Jos Ceauşescu!", imediat apăreau explicaţii în jur că e nebun? Adică noi, oamenii sănătoşi, nu strigam "Jos Ceauşescu!", doar nebunii fac asta. Şi explicaţiile de genul acesta nu veneau neapărat din vreun aparat securistic anume organizat, ci veneau spontan, din laşitatea noastră. Păstrând proporţiile desigur, cam acelaşi mecanism psihologic s-a declanşat involuntar în acest caz.
Nu
