Victor Ponta a indicat zilele trecute că răbdarea sa faţă de separarea puterilor în stat, mai exact a celei judecătoreşti de cea executivă, a luat, de-acum, sfârşit. Putem conchide, aşadar, că această separaţie a constituit o concesie strict vremelnică a PSD, făcută cu puţini ani în urmă doar sub presiunea negocierilor de aderare a României la UE. CSM, organul presupus independent care s-a demonstrat, de-a lungul anilor, nu o dată portavocea şi instrumentul PSD în chestiuni judiciare, a început să dea nesperate - şi din punct de vedere al PSD nedorite - semne de independenţă. Cum în atare condiţii sforăriile în justiţie devin din ce în ce mai dificile, PSD a decis să reînvie vechea tactică de intimidare. Astfel, după mandatul de arestare emis pe numele preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş Constantin Nicolescu, Victor Ponta îşi îndemna, mânios, colegii la pichetarea sediilor PDL din ţară. Spre dezamăgirea sa, numărul protestatarilor pesedişti nu a atins nicidecum dimensiunile sfintei sale furii. Întregul demers şi seria declaraţiilor complet halucinante au fost indubitabil încurajate, dacă nu chiar iniţiate, de mentorul său Adrian Năstase - care, pe de-o parte, încă se simte responsabil de educaţia politică a discipolului, iar pe de alta nu va fi scăpat de propriile temeri cu privire la deznodământul epicei sale bătălii purtate cu justiţia ca urmare a multiplelor acuze de corupţie ce i se aduc. Orice succes al luptei anticorupţie înregistrat la nivelul „peştilor mari" constituie, desigur, un precedent periculos - drept care trebuie zădărnicit cu orice preţ.

UE a avut, până în prezent, doar cuvinte de laudă la adresa DNA şi a celorlalte instituţii angrenate în prevenirea şi combaterea corupţiei - practic singurele aprecieri pozitive la adresa sistemului judiciar din România. Ponta şi ai lui preferă însă să ignore acest aspect. Dacă liderii pesedişti şi-ar