Cu o lună în urmă, Jurnalul Naţional a dezvăluit cum, sub o identitate falsă, o persoană poate fi oricine şi poate să facă aproape tot ce vrea atât în România, cât şi în străinătate. Am arătat atunci cum, sub un nume turco-român, Erdogan Murad Alin, am votat la alegerile pentru Parlamentul European.

Autoritatea Electorală Permanentă nu poate verifica identitatea celui care se prezintă la vot, iar Ministerul Adminstraţiei şi Internelor evită să precizeze cum poate face acest lucru şi insistă că actualele cărţi de identitate sunt suficient de sigure, în timp ce mii de oameni folosesc falsuri pentru tot felul de ilegalităţi.

Scandalurile legate de fraudarea sau mai nou prefraudarea alegerilor se ţin lanţ. Politicienii se dau de ceasul morţi că se fură la numărătoarea voturilor sau că se practică votul multiplu.

În România, există trei tipuri de acte de identitate în afara legii. Cartea de identitate falsă, care se poate foarte uşor obţine, are un preţ care variază între o sută şi câteva sute de euro. Documentul este pe deplin realizat cu aparatură "casnică" şi este denumit de autorităţi fals total. Un document fals seamănă cu unul original, în timp ce unul falsificat este o carte de identitate originală pe care au fost modificate anumite date.

Aproximativ 98% dintre falsuri sunt făcute prin ştergerea chimică a datelor înscrise pe cărţile de identitate şi apoi prin rescanarea fotografiei. În vârful piramidei se află cărţile de identitate obţinute cu ajutorul unor angajaţi de la Evidenţa Populaţiei şi intră în categoria falsurilor intelectuale. În 99% dintre cazuri acestea sunt foarte greu de depistat. La Iaşi şi Timişoara au fost arestaţi nu de mult doi funcţionari care se ocupau cu falsificarea a zeci de cărţi de identitate. Actele de identitate false sunt folosite printre altele, pentru afaceri imobiliare, credite, trec