Mi-am dat seama in aceste zile ca din buricul Romaniei, de la Bucuresti, dar nu numai de acolo, tara este vazuta ca din avion. I se vad muntii, apele, orasele, satele, ogoarele, totul este frumos, si Romania vazuta de la Bucuresti, Romania vazuta din avion poate fi o ilustrata care sa fie trimisa in lume pentru a sustine vechea poveste cu "eterna si fascinanta".
Romania profunda, Romania adevarata, Romania vie incepe tocmai din spatele acestei fotografii. E ca si cand ai sparge luciul imaginii si ai intra in fotografie pentru a simti, a trai o data cu personajele imortalizate, viata. Incepi sa vezi si sa intelegi ce inseamna realitatea pe care o banuiai, o intuiai, dar nu puteai s-o traiesti, aceasta realitate care devine senzationala in Romania la tot pasul. Sau, mai bine spus, dupa ce ai trecut oglinda rece a fotografiei, viata incepe sa aiba gust, aerul e incarcat de realitate si, la inceput, daca-l prizezi prea tare, efectul poate fi stupefiant.
La Ceamurlia de Sus oamenii, cei mai multi machidoni, traiesc din cresterea animalelor, a oilor indeosebi. Unii au cateva zeci, altii cateva sute, iar cei mai instariti din zona, foarte putini, ce-i drept, au si cate o mie de oi. Politica, oricare ar fi fost ea, n-a reusit sa schimbe prea multe aici. Ba mai mult, politica a trecut pe deasupra lor de-a lungul istoriei, cu exceptia acelor momente cand evenimentele o luasera razna si oamenii au fost stramutati! Si ei hotarasc cine sa fie presedinte, senator, deputat, primar in Romania, dar, in ceea ce-i priveste, nu hotaraste nimeni nimic. La Ceamurlia de Sus, pe ulitele satului se amesteca trecutul cu prezentul, se amesteca secolele, se amesteca ametitor de tare crescutul oilor cu televiziunea prin cablu, laptele de capra cu Internet-ul. Pentru ca oamenii din Ceamurlia privesc si primesc in fiecare zi, in fiecare seara prin cablu, prin televizor Romania
