Scopul unui miting este acela de a atrage atenţia întregii societăţi asupra unei probleme sociale sau politice importante. Ce se întâmplă, însă, dacă la o astfel acţiune de protest se face un cocteil între toate problemele societăţii, de la gazele de şist şi exploatarea de la Roşia Montană până la corupţia parlamentarilor şi independenţa justiţiei?

„Protestul împotriva puşlamalelor din Parlament”, iniţiat de grupul "Uniţi salvăm", ce a avut loc duminică după-amiază în Piaţa Universităţii şi care trebuie să atraga atenţia tuturor românilor asupra faptului că parlamentarii au votat legi care să-i scape de închisoare pe politicienii corupţi nu şi-a atins scopul. Asta pentru că a dat senzaţia că este, mai degrabă, o acţiune organizată de protestatarii anti-Roşia Montană şi anti-exploatarea gazelor de şist, doar în scopul de a-şi crea un alibi cu care să se apere de acuzaţiile că, în timpul mişcărilor de stradă din această toamnă, nu şi-au îndreptat atenţia şi asupra corupţiei clasei politice şi, în special, a puterii.

Din ce am văzut duminică la Piaţa Universităţii, trebuie făcute câteva observaţii:

1. În primul rând, o surpriză neplăcută a fost numărul mic de oameni care au venit la miting. Protestul a fost anunţat pentru ora 16, iar undeva în jurul orei 18 au reuşit să se strângă doar câteva sute de oameni (Numărul de 1000 de protestatari, avansat de unele site-uri de ştiri, este foarte optimist). Chiar şi în condiţiile unor temperaturi scăzute, numărul este de câteva ori mai mic decât al protestatarilor împotriva exploatării de la Roşia Montană, semn că ticăloşia parlamentarilor autohtoni nu este la fel de mobilizatoare ca ticăloşia unei firme străine.

2. Amestecul de cauze pentru care se lupta în Piaţa Universităţii era bulversant pentru un observator mai puţin avizat. Am văzut pancarte pe care scria „Parlament penal, fugi de Tribunal” dar