Sub guvernarea Tariceanu au fost cumparate 232 de vagoane de calatori si

s-au modernizat 199 de locomotive. Succesul este evident si de necontestat, mai cu seama ca, in absenta autostrazilor, degradarea CFR a fost sustinuta serios de ministerul de resort. Calin Popescu Tariceanu si-a rationalizat ieri istoria celor patru ani de guvernare, transforman-

du-si eforturile de supravietuire in actiuni eroice de salvare a natiunii. Frica de a reveni la anonimatul politicianului care era inainte de alegerile din 2004 i-a tulburat mereu gandurile primului ministru, de aceea comportarea sa a fost adesea cea a unui om care se teme sa-si joace toti banii stransi intr-o viata pe un singur numar la loto. Tariceanu stie ca talentul sau de a-si face prietenii dusmani si dusmanii prieteni l-a ajutat sa-si pastreze fotoliul, ca sistemul l-a ajutat sa-si conserve influenta, iar instabilitatea i-a cultivat inclinatia spre compromis.

A putut astfel constata ca intre liberalismul sau si socialismul lui Hrebenciuc nu exista diferente, fiindca amandoi au crescut si s-au format la scoala capitalismului de tranzitie care-i favorizeaza pe cei care au informatiile potrivite la momentele oportune. Cu alte cuvinte, liberalii care au devenit tot mai generosi cu bugetarii si pensionarii pot face oricand intelegeri oficiale cu socialistii, sperand

intr-o noua guvernare mai linistita, in care ministrii sa nu mai fie hartuiti de procurorii anticoruptie. Deocamdata, PSD face treburile murdare din care castiga ambele parti: ameninta cu motiuni inaintea alegerilor generale, voteaza pentru ca sefii Parchetului General si ai Departamentului National Anticoruptie sa nu mai fie numiti de presedinte, forteaza mariri de pensii si salarii. Limbajul strident al social-democratilor se completeaza aproape natural cu populismul laudaros al liberalilor. Si unii, si ceilalti isi asu