Un bătrân bolnav de cancer, căruia i se mai dau puţine luni de trăit, poate deveni o ameninţare gravă pentru Norvegia, astfel încât s-o scufunde în haos? Jo Nesbo demonstrează, în romanul său „Fantoma trecutului”, că o astfel de posibilitate există.

Remarcabilă, în primul rând, în această carte, este abilitatea cu care se alternează planurile temporale, de parcă un regizor ingenios, montând o piesă ştiută de toată lumea, doreşte s-o facă mai atractivă schimbând rapid decorurile şi perioadele în care evoluează eroii, astfel încât publicul să aibă o perspectivă simultană a întâmplărilor.

În scene de un realism zguduitor, autorul prezintă comportamentul trupelor norvegiene care participă la asediul Leningradului în anii celui de Al Doilea Război Mondial. Gerurile sunt cumplite, mâncarea e puţină, iar moartea pândeşte de pretutindeni – asupra tranşeelor se revarsă obuze de artilerie, oricând poţi călca pe o mină, bombe şi grenade sunt aruncate din avioane, iar lunetiştii ruşi trag cu precizie asupra oricui riscă să iasă din adăposturile săpate cu greu în pământul îngheţat. Unii soldaţi comit acte de bravură şi se acoperă de o falsă glorie, dar sunt şi militari care se dedau la fapte abjecte şi nu ezită să-şi ucidă camarazii pentru a scăpa cu viaţă. Totul este impregnat de teroare şi frică, de trădare şi minciună, contrazicând propaganda oficială despre eroismul unei armate care îi zdrobeşte pe bolşevici fără să sufere pierderi.

Alte secvenţe se desfăşoară în 1999 şi 2000 şi îl au ca protagonist pe detectivul Harry Hole. În urma unei erori îngrozitoare pe care o săvârşeşte – răneşte grav un membru al serviciilor secrete americane – el este trecut pe linie moartă, încredinţându-i-se misiuni banale. Dar tocmai în cursul unei acţiuni de rutină se declanşează o suită de evenimente care pun pe jar Ministerul de Externe, Brigada de Combatere a Crimei Organiz