D.COMAN- spectator de lux. Un singur şut pe poarta sa, şi acela în min.66. În rest, bistriţenii au ajuns foarte rar în preajma careului bra-şovean.
RUI DUARTE- în lipsa unui atacant care să-i creeze probleme a fost mai mult extremă. Superbă şi utilă centrarea din min.4 când Hadnagy a făcut 1-0.
ABRUDAN- a vrut să le demonstreze foştilor colegi de ce joacă titular într-o echipă bună. Cu un Borbely adversar doar teoretic, Tavi a făcut legea pe spate, e drept ajutat şi de colegul de linie.
NUNO DIOGO- a avut timp şi spaţiu şi pentru „fineţuri”, procedee tehnice oricum bine stăpânite de portughez. În defensivă, nici un fel de problemă, mai ales în condiţiile în care aproape cel mai prost atac a întâlnit aproape cea mai bună defensivă.
EZEQUIAŞ- febleţea tribunelor a jucat puţin şi pentru suporteri. Dar în primul rând pentru echipă şi pentru victorie. Şi a făcut-o aşa cum ne-a obişnuit, bine spre foarte bine. Chiar aşa, băiatul ăsta nu prinde niciodată o zi proastă?
ROMAN- tot respectul pentru ascensiunea sa fulminantă şi pentru simpatia arătată de Răzvan, dar să nu uităm, fotbalul este un sport de echipă. Aleargă non stop, sparge apărarea, chiar şi un zid dacă-l întâlneşte în cale, în privinţa efortului şi a dăruirii nu ai ce-i reproşa. Dar totuşi, acest sport mai impune şi o disciplină tactică, altruism, se pare lucruri necunoscute pentru Mihai.
GRIGORE- ne place „noul” Grigore. Disciplinat, muncitor, pasator exact şi din când în când şi cu apariţii periculoase în atac. Numai de l-ar ţine.
ILYEŞ- foarte bun jocul său cu Bistriţa. Veşnic un pericol pentru poarta adversă, a ştiut să scoată penalty pe care tot el l-a transformat fără emoţii. S-a aflat în majoritatea acţiunilor ofensive cu toate că nu şi-a neglijat rolul de mijlocaş unde a reuşit numeroase intercepţii.
C.MUNTEANU- o centrare perfectă pentru golul de 2-0, vreo