S-a înţeles că scurgerea de sânge din nas nu este o boală în sine. Nu există boala "sânge din nas". Când îţi curge sânge din nas este efectul altei boli.

Aşa că medicul, după ce opreşte sângerarea, trebuie să-i caute cauzele. Continuă să explice sângerarea din nas (epistaxis) medicul Claudiu Manea de la Clinica ORL a Spitalului Sf. Maria. Există cauze locale şi cauze generale, adică boli care au ca ecou sângerarea din nas. În rândul cauzelor locale sunt rinitele, adică răcelile, fie rinitele alergice, fie rinitele din virusuri sau chiar rinitele apărute după folosirea excesivă a picăturilor în nas. Toate aceste rinite duc la inflamaţia mucoasei nasului, generatoare de pungi de sânge ce se rup urmând o sângerare. Rinosinuzitele dau şi ele epistaxis. Loviturile în nas e normal să fie însoţite de curgere de sânge nazale.

Tumorile în nări sau în aparatul nas-gât pot produce sângerări. În rândul bolilor de bază care au ca efect sângerarea nasului cea mai importantă este hipertensiunea. Dar şi unele boli de sânge, mai ales în privinţa coagulării, pot duce la pierderea de sânge din nas. Oricum, orice sângerare de sânge din nas trebuie să îl trimită pe om la o secţie ORL. Până a ajunge la medic, cel cu epistaxis trebuie să întreprindă o singură acţiune: să-şi apese puternic cu degetul nara de unde curge sânge. Această presiune pe nara sângerândă trebuie să dureze 5-10 minute. Suferindul poate să-şi pună la nevoie câteva picături de desfundat nasul. În secţia ORL, medicul îi apleacă pacientului capul pentru a se scurge sângele într-o tăviţă şi a împiedica înghiţirea lui. Pe nară se introduce o sondă, un cateter de oprire a sângerării în venă. În nară se pun meşe de tifon cu substanţe de contracţie a vaselor. Dacă se impune, vasul în hemoragie se cauterizează chimic sau electric.

S-a înţeles că scurgerea de sânge din nas nu este o