● Operaţiunea Valkyria / Valkyrie (SUA, 2008), de Bryan Singer.

Acum cîteva săptămîni, site-ul Front News.ro raporta că presa germană "a desfiinţat pur şi simplu prestaţia lui Tom Cruise din filmul Operaţiunea Valkyria, unde joacă rolul ofiţerului nazist care a organizat un atentat împotriva lui Hitler". Cred şi eu că a desfiinţat-o: la fel ar face şi presa noastră dacă lui Cruise i-ar veni vreodată ideea de a juca un domnitor român. Ceea ce nu înseamnă că megastarul ar fi neapărat slab într-un asemenea rol. În Valkyrie, el e perfect acceptabil în postura celui mai nobil reprezentant al armatei germane - bineînţeles, odată acceptată convenţia unei armate germane compuse din chipuri americane şi britanice binecunoscute, fiecare cu vocea şi cu accentul său. Nu interpretarea lui Cruise, ci convenţia în sine e o problemă - foarte de înţeles - pentru presa şi pentru publicul din Germania. Şi, ce-i drept, nu numai pentru ei: convenţia nu mai e nicăieri atît de uşor de acceptat cum era acum 50 de ani, cînd orice ţară din lume putea fi reconstituită în studiourile de la Hollywood şi orice naţionalitate, etnie sau rasă putea fi reprezentată de Anthony Quinn. Hollywood-ul n-a încetat niciodată să-şi exercite dreptul imperial de a se servi din subiectele altor culturi (aşa cum alte cinematografii nu-şi pot permite să se servească din subiectele specific americane), dar de la un timp încoace încearcă să şi-l exercite cu mai multă sensibilitate (inclusiv aici, unde Cruise îşi dă silinţa să vorbească un pic în germană, înainte de a trece - pe nesimţite, speră el - la americana lui obişnuită) şi, chiar şi aşa (dacă nu chiar şi din cauza asta), apar uneori situaţii ca Valkyrie - filme care stîrnesc valuri de comentarii batjocoritoare cu mult înainte de a fi lansate. Hotărît lucru, convenţia e mai fragilă, mai greu de împăcat cu intenţiile cinematografice serioase, decît e