Romanul „O gură de aer“, publicat de scriitor cu zece ani înainte de „O mie nouă sute optzeci şi patru“ şi la scurt timp după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a apărut recent în româneşte. Într-o construcţie narativă ireproşabilă, Orwell pledează pentru recuperarea inocenţei ca unică soluţie în faţa unui capi-talism vorace şi a unei societăţi dezarticulate, obligându-l pe cititor să-şi conştientizeze condiţia de prizonier.

„O gură de aer" se deschide cu o scenă în care George Bowling, un agent de asigurări plinuţ (căsătorit cu Hilda, tată a doi copii), îşi contemplă proteza dentară. Apoi se bărbiereşte, face duş, îşi săpuneşte braţele „durdulii", în timp ce meditează la ce înseamnă să fii gras. Iese din casă păstrând o urmă de săpun pe gât şi-o senzaţie lipicioasă îi sâcâie trupul întreaga zi. (Cam acelaşi gen de senzaţie planează asupra Londrei când bombardiere zboară la înălţime joasă - descrie Bowling. Acţiunea se petrece în 1939, an ce coincide cu cel al publicării romanului.) Este alegerea lui Orwell să înceapă investigarea condiţiei omului de clasă mijlocie faţă cu lumea nouă (capitalism, societate amorţită, luptă pentru putere, în cele din urmă, război) - realistă, chinuitoare, dar nicio clipă lipsită de umor.

Toate personajele care gravitează în jurul lui Bowling au fie un aer de sfârşeală impenetrabilă, fie nervul unor draci împieliţaţi (reprezentaţi în mare parte de directori sau funcţionăraşi), a căror supremă plăcere e să-i umilească pe ceilalţi. Bowling devine observatorul - fiind şi cel care ne spune povestea -, conştient că nu se poate ascunde de ameninţarea războiului şi-a dezintegrării. De fapt, Bowling însuşi întruchipează desprinderea de vechi şi intrarea în nou, nevoia de plin şi senzaţia de goliciune a timpului său.

Fermecător cu accesele lui meditativ-filosofice, confruntă mereu perspectivele: a fi gras versus a fi