Ecranizarea trilogiei „Millennium“, fenomenul literar al ultimilor ani,cu 24 de miloane de exemplare vândute. Filmul abundă în obrăznicie, sânge şi perversiuni, dar cele două personaje principale rămân mereu nişte eroi empatici.
Vedeţi „Millennium" în versiunea originală, înainte ca Hollywoodul să facă harcea-parcea din el. Sigur, faptul că remake-ul american îl va avea ca regizor pe David Fincher nu ne lasă complet fără speranţe, dar mi-e greu să văd pe altcineva în afară de Noomi Rapace în deja iconicul rol al lui Liz Salander, punkeriţa tăcută şi letală pe care actriţa suedeză o interpretează cu un amestec incitant de fragilitate şi duritate, ca pe un soi de Miss Marple neogotică/high tech. O întâlnire desăvârşită între personaj şi interpret.
Să-ţi doreşti mai mult
Trilogia „Millennium" e fenomenul literar al ultimilor ani (24 de milioane de exemplare vândute) şi nu degeaba: fiecare volum te face să-ţi doreşti mai mult: mai mult suspans, mai multă naraţiune noir, mai mult şoc şi răzbunare. E o contribuţie importantă la genul crime fiction care se poate citi şi ca un studiu asupra mecanismelor presei şi ale puterii şi chiar ca un manifest feminist.
Are personaje tarate, imperfecte, cu relaţii complicate care se confruntă cu ticăloşi unidimensionali, bolnavi şi puternici - şi câştigă! Între aceste poluri este strecurată şi o doză sănătoasă de sex şi de teorii ale conspiraţiei.
Poate că nu sună foarte original, însă fascinanta Lisabeth Salander închipuie o eroină cu totul specială. E victimă, dar nu are mentalitatea uneia. E o badass în toată regula, un vehicul ideal pentru o acţiune ce îmbină intriga tradiţională poliţistă "whodunnit" cu o sondare unică în pântecele putred al lumii suedeze.
Sex şi violenţă, separat sau împreună
Prima ecranizare a trilogiei nu numai că îi păstrează spiritul pr
