Ediţia din acest an a cunoscutului festival din Poiana Lupului, aproape de Reşiţa, a învins capriciile naturii cu muzică de calitate, pe gustul tuturor amatorilor de gen. Cea de-a 14-a ediţie a Festivalului de Jazz de la Gărâna a fost, din nou, sub semnul ploii. În primele două seri, vremea a fost încurajatoare, dar înainte de recitalurile de sâmbătă a început furtuna.
Evenimentul a început joi seară, cu un recital susţinut de grupul solistei de origine albaneză Elina Duni. Voce bună, aceasta a recurs la teme clasice ale genului, la compoziţii proprii şi la influenţe folclorice balcanice. Al doilea recital al serii a adus un program special: chitaristul norvegian Terje Rypdal a cântat cu Miroslav Vitous, niciunul dintre ei neflându-se pentru prima dată la Gărâna. Într-un fel, programul lor a fost cel mai atipic din această ediţie, cel mai experimental jazz prezentat vreodată în Poiana Lupului. Pentru prima zi de festival a părut cam greu de digerat, fiind vorba despre o nişă a jazzului, care are nevoie de o transă specială pentru ca muzica să nu fie agasantă. Chiar dacă publicul nu era încă încălzit pentru recitalul Rypdal-Vitous, calitatea muzical-instrumentală era evidentă.
Muzicieni de certă valoare componistică şi interpretativă, improvizatori cu mare experienţă, aceştia nu au făcut doar o plimbare în Semenic. În încheiere, am ascultat grupul timişorean Funky Growl, în prezenţa a circa 4.000 de spectatori, încrezători că vremea nu se va strica şi că cele patru zile de muzică bună nu vor fi afectate. Un jazz mult mai accesibil, păstrând tradiţiile bănăţene ale genului.
Seara, monopolizată de un trio de vis
Seara de vineri a adus, în faţa a peste 6.000 de spectatori, recitalul de excepţie al trioului Bela Fleck - Zakir Hussain - Edgar Meyer, care în două ore a facut un show de excepţie, demn de renumele de virtuozi al membrilor şi de multele