Deşi competiţia internă este întreruptă pe termen nelimitat, campioana Egiptului a cucerit trofeul continental, dedicîndu-l ultraşilor martiri ucişi pe 1 februarie în conflictul sîngeros cu fanii lui Al Masry

Fotbalul nu a murit în Egipt, refuzînd destinul trist, chiar tragic, impus de politic şi de haosul instalat după căderea regimului Mubarak! Nimeni şi nimic n-au putut să o împiedice pe campioana Al Ahly să urce din nou pe acoperişul Africii. Cea mai titrată echipă a Continentului Negru n-a uitat însă cele 9 luni de coşmar îndurate pînă să ridice trofeul pentru a şaptea oară (record în Africa!), dedicînd succesul fanilor omorîţi la Port Said. Pe terenul lui Al Masry, unde 72 de ultraşi au fost victimele unor violenţe atroce pe 1 februarie.

Cu porţile închise

Al Ahly a reuşit minunea de a-i răpi coroana lui Esperance Tunis, deţinătoarea trofeului şi finalistă 3 ani la rînd, pe terenul acesteia. De ce miracol? Nu doar că în tur fusese 1-1, meci jucat la Alexandria (al doilea cu spectatori în Egipt din februarie), ci mai ales pentru că Al Ahly nu jucase din 1 februarie în campionat. Se antrena cum şi pe unde putea în condiţiile tensiunilor din ţară şi participa în Liga Campionilor Africii, singura competiţie permisă, evoluînd acasă mai mereu cu porţile închise, de teama luptelor între ultraşi! S-a pregătit în cîteva amicale şi a mai disputat Supercupa Egiptului, decizie contestată de propriii fani.

"Intrăm în teren şi cîştigăm pentru a cinsti memoria martirilor de la Port Said" a fost sloganul jucătorilor lui Al Ahly, care după triumful din Tunisia (2-1) au purtat tricouri cu cifra 72, numărul victimelor din februarie.

"Trofeul nu contează!"

"Sîntem mulţumiţi, dar în anii trecuţi ne bucuram nebuneşte după astfel de performanţe. Acum nu putem sărbători, trofeul nu contează faţă de ce am pierdut la Port Said"