Un chip parcă dăltuit de mâinile naturii, un suflet din care lumina se revarsă abundent, o fire la fel de liniştită precum zilele senine de vară, o privire care te studiază atent să vadă câte parale faci, mâini create special pentru atingeri delicate, în rest voinţă, determinare, curaj, tenacitate, perseverenţă. Şi mai e ceva important: are lumea la degetul lui mic. Motiv de inspiraţie pentru unii, de invidie pentru alţii, cele 43 de nume ale celor care au cumpărat kilometri din drumul lui spre Mongolia pe parbrizul motocicletei cu care a împărţit şi bune, şi rele au făcut aventura fotografului Mihai Barbu de mii de ori mai specială.
Mihai Barbu, fotoreporter, a plecat spre Mongolia neaşteptat, surprinzător. A urcat pe Doyle, motorul său la care ţine enorm, a apăsat acceleraţia şi a luat-o din loc spre destinaţia care-l frământa de vreo doi ani. Engleza nu i-a folosit la nimic. Dacă ar fi ştiut rusă, ar fi fost perfect. A folosit limbajul semnelor de cele mai multe ori şi pixul pe hârtie, desenând. Până la urmă s-a descurcat. Oameni de genul lui sunt scântei pe care ai vrea să le prinzi de suflet ca să te lumineze şi pe tine. Pentru aventură a avut 5.200 de dolari bani de drum, 1.000 vizele, vreo alţi 5.000 pregătirea motocicletei. Echipa a fost compusă din: motorul Doyle, gps-ul Marcel şi Luther, laptop-ul. A avut un Canon EOS5D şi două obiective - 20-35 mm/f.2.8, - 70-200 mm/f.2.8, dar şi o cameră de rezervă, un Canon EOS10D pe care însă nu a folosit-o.
S-a născut în ianuarie 1980, iar un sfert din sângele care-i curge prin vene e de origine cazacă. La 22 de ani era deja jurnalist, fotoreporter. S-a îndrăgostit de Roua, o Yamaha Virago de 250 cmc. A urmat Doyle, un BMW F650GS Dakar, altă poveste de dragoste cu efect devastator. A mers în vreo două excursii prin Europa, nimic spectaculos, apoi într-o zi un nume a trezit ceva cunoscut în
