Răzvan Krivach este una dintre cele mai exotice prezenţe muzicale din România.

Pe unde trece, nu rămâne neobservat. Este un artist altfel, care a refuzat să se lase pe mâna producătorilor şi a ales să-şi croiască singur drum în industria muzicală.

Cu un Cerb de Aur în buzunar şi cu trofeul Mamaia în tolbă, clujeanul nu s-a grăbit să inunde piaţa cu materialele sale discografice, pentru că a considerat că un album nu este condiţia esenţială care să-l transforme în star: „Sincer, nu e vremea albumelor. Există şi alte modalităţi de exprimare a mijloacelor de expresie”.

Cu toate acestea, pregăteşte primul disc din carieră. „Până la urmă, s-a găsit un producător care să nu-mi vopsească părul sau vocea”.

Sătui de playback

Răzvan are propriul concept de show şi este mirat că publicul larg gustă muzica sa, situată departe de liniile uşoare: „Am realizat că «marile mase» despre care vorbesc producătorii sunt oameni permisivi la nou, sătui de playback şi de aceeaşi muzică mucegăită pe pâine, servită în fiecare zi, că vrei, că nu vrei. Scuzată-mi fie aparenta aroganţă”.

Cântă folk, rock, muzică electronică şi are un stil care-l scoate imediat în evidenţă şi căruia i-a rămas fidel: „Înainte de Festivalul Mamaia 2003, am bătut la uşile caselor de discuri, iar în unele cazuri am fost abordat de producători. Recunosc, mă flata gestul lor. Discuţiile noastre ajungeau inevitabil de la «extraordinara muzică şi prezenţă scenică» la «nu vrei să faci altceva, să fii altcineva?». Compromisurile trebuie făcute în limita bunului-simţ, fie el artistic sau estetic”.

REPERTORIU. „Ailein Duinn” este una dintre baladele lui Răzvan

La Cerb, ca spectator

Este adeptul participării la concursuri pentru că are parte de o mare expunere, dar le reproşează orga