La vârsta de 13 ani, Dora cântă într-o formaţie de muzică etno care a reuşit deja să lanseze un album cu 15 melodii. În paralel cu muzica, vrea să urmeze o carieră în televiziune.
Dora Mihaela Ungureanu locuieşte cu părinţii într-o comună din zona de deal a judeţului, Beceni, mai precis în satul Dogari. Merge la şcoală tot în comună, însă într-un sat vecin, Dimiana. A început să cânte prin casă, mai mult în joacă.
„Eu cântam de mică, acasă. Luam un spray în mână şi cântam în faţa televizorului când era muzică uşoară sau etno. Părinţii mei au văzut că am talent şi o voce foarte bună şi au zis că ar fi bine să mă dea la muzică. Cred că am moştenit talentul de la ambii părinţi fiindcă şi mama, şi tata, mi-au zis că la fel ca mine cântau când erau mici. Nu au avut acelaşi noroc şi nu au continuat să facă o carieră din muzică”, spune micuţa cântăreaţă.
La vârsta de şapte ani, înainte să meargă la şcoală, Dora a avut norocul să ajungă pe mâinile unuia dintre cei mai pricepuţi profesori de muzică, un prolific formator atât în muzica uşoară cât şi cea populară. „La şase, datorită domnului profesor Constantin Ungureanu am ajuns să cânt într-o formaţie. Mi-a spus că am o voce bună şi m-a luat la grupul Minimelos împreună cu alte două fete. La grupul Minimelos erau aproximativ 35 de copii. Venea domnul profesor cu orga, ne acompania şi ne asculta pe fiecare. Cu Minimelos am apărut la televizor, pe Favorit, şi am cântat la spectacole din parcul Crâng”, îşi aminteşte Dora.
În primul grup a stat doar doi ani după care a evoluat, intrând într-o formaţie mai restrânsă. „Din Minimlos, domnul profesor a descoperit trei fete cu voci bune care se potriveau, adică eu, Dana şi Bianca şi s-a gândit să facă o trupă pe care a botezat-o Crăiţele. Ne-a chemat la dânsul acasă, ne-a ascultat şi apoi a început să ne compună melodii etno”, spune micuţa inte