Aproape că uitasem de deputatul Dan Păsat. Este genul necuvântător, cu o prezenţă atât de ştearsă încât se confundă cu mobila. În vâltoarea huiduielilor, a alianţelor politice, a infarctelor în drum spre parchet, a protestelor cu cătuşe, a revoluţiilor, până şi DNA l-ar fi pierdut din vedere, nu doar colegii săi din PDL, care întârzie să-i ridice imunitatea spre a fi reţinut pentru şantaj şi acte cu violenţă. Dar preşedintele Traian Băsescu şi-a adus aminte şi l-a ridicat în picioare, luni seara, în faţa clasei parlamentarilor pedelişti, recomandându-i "să facă un bine ţării" şi să se pună singur la dispoziţia justiţiei. Astfel, corupţia a căpătat un nume anodin şi mic, de cinci sunete şi două silabe, numai bun de uitat.
Mă îndoiesc că deputatul Păsat va urma neîntârziat îndemnul şefului statului, schimbând de bunăvoie hotelul de patru stele cu celula din Rahova. De altfel, el se consideră un om iubit de alegători şi victima politică a liberalilor din Giurgiu, care se răzbună fabricându-i dosare, fiindcă i-a părăsit după alegeri, trecând la duşman. Sau că Monica Iacob Ridzi, a doua nominalizată, se va răzgândi, lăsându-se, în fine, percheziţionată. Ea se consideră victima Opoziţiei şi a exceselor DNA. Sau că partidul de guvernământ îşi va schimba atitudinea, votând pentru ridicarea imunităţii acestora şi făcându-l pe Victor Ponta să roadă, de ciudă, cătuşele cu care pesediştii s-au legat de sediul PDL Piteşti, în semn de solidaritate cu "victima lui Băsescu" - baronul local Constantin Nicolescu. De fapt, nimeni nu ia corupţia şi măsurile împotriva acesteia în serios, toată lumea ştie că e doar joc de scenă.
Pentru fostul preşedinte Ion Iliescu, corupţia care-şi atinsese vârful pe vremea guvernului Năstase era un rău invizibil, căruia nu-i spunea niciodată pe nume. Nu găseai în discursurile lui un cuvânt tare, o referire precisă, o propoziţie de condamn