Unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai vremurilor contemporane, unanim respectată în toată lumea, are origini româneşti.
Maica Tereza a fost unul dintre apostolii vremurilor moderne. Ea a fost admirată de Papa Ioan-Paul al II-lea, care a şi beatificat-o pe călugăriţa originară din Balcani pe data de 19 octombrie 2003, la şase ani după trecerea sa la cele eterne. De asemenea, Maica Tereza este prima personalitate cu origini româneşti care a primit Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1979. Din păcate, persona¬litatea ei este puţin cunoscută în România.
Maica Tereza este una dintre cele mai cunoscute figuri ale creştinismului contemporan. Ea este un simbol revendicat de mai multe culturi din Balcani: de cea turcă, de cea macedo¬neană, de cea albaneză şi de cea română.
Însă dimensiunile personalităţii sale sunt universale, pentru că ea este considerată un model pentru întreaga societate contemporană. Ea a avut certe origini româneşti, dacă luăm în calcul faptul că, potrivit celor mai mulţi etnologi, aromânii sunt o ramură - una dintre cele mai nobile şi mai greu încercate - ale poporului român.
O viaţă zbuciumată
Maica Tereza s-a născut în Imperiul Otoman, la Skopje, capitala Macedoniei de azi, în anul 1910. Ea a fost botezată cu numele de Agnes Gonxhe Bojaxhiu, adică, citit, Agneza Goncea Boiagiu. Tatăl său, Nikolle, adică Nicolae, era aromân.
Mama sa, Drana, era albaneză. Familia Boiagiu s-a mutat în Albania, pe malul Lacului Scutari, într-o zonă locuită de un amestec de populaţie aromână, albaneză şi slavă. Nicolae Boiagiu a fost implicat în politică şi a luptat pentru formarea unei Albanii federale, în care aromânii să aibă un cuvânt important de spus. Se pare că el a murit de inimă rea în anul 1919, când a aflat, la finalul primului război mondial, faptul că oraşul Skopje a fost atribuit Iugoslaviei, nu Albaniei.
De la moarte
