Cum vedem, la Gogol, la Dostoievski si la Akutagawa tema este aceeasi, dar semnificatiile rezultate sint altele. Temele, motivele se imprumuta, nimic nu apare din neant, nu e "inspiratie" divina, insa totul depinde de talentul, de genialitatea, daca vreti, a celui care le trateaza. Cine nu cunoaste situatia maiorului Platon Kuzmici Kovaliov din Sankt-Petersburg, de pe Sadovaia, care s-a trezit pe 25 martie si a avut parte de o intimplare cu totul si cu totul neobisnuita? Dupa ce s-a trezit si a facut din buze "brrr", cum face mereu cind se desteapta din somn, fara sa stie nici el de ce, in locul nasului, Kovaliov vazu in oglinda o suprafata neteda, neteda. Uimitor de neteda. Se imbraca degraba si dadu napusta peste seful Politiei. Apoi lucrurile se precipita. Timp de treisprezece zile cumplita intimplare tulbura viata lui Kovaliov, a barbierului Ivan Iakovlevici, suspectat ca ar fi putut sa-i reteze nasul maiorului printr-un gest absolut necugetat, a Alexandrei Grigorievna, invinuita ca ar fi facut niscaiva vrajitorii ca sa-l sileasca pe maiorul astfel desfigurat sa se casatoreasca cu fiica-sa si, in general, toata rinduiala unui oras atit de linistit si la locul lui. Doamne Sfinte, cine sa-si fi virit coada in toata tarasenia asta? Se poate spune si „cine sa-si fi virit nasul", dar e vorba mai degraba de codita puturoasa a cuiva. Ptiu-ptiu-ptiu! Si uite asa, Nikolai Vasilievici Gogol il pune pe bietul Kovaliov sa-si urmareasca nasul ba la Catedrala Maicii Domnului din Kazan, ba pe Nevski Prospekt, unde se plimba exact la ora trei, ba pe strada Koniusennaia sau prin Magazinul "Junker". Stralucita nuvela a uimit pe toti prin noutatea ei. S-au gasit imediat doritori sa reia tema. Printre acestia - insusi Dostoievski, care in „Demonii" il pune pe Stavroghin sa-l apuce de nas pe chiar Inaltimea Sa Guvernatorul si sa-l poarte astfel pe dinaintea notabilitatilor. Si asta c