⢠Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.), Istoria corpului I. De la Renaştere la Secolul Luminilor, traducere de Simona Manolache, Gina Puică, Muguraş Constantinescu, Giuliano Sfichi; Grupul Editorial ART, 2008.
În 2006, cînd a apărut şi cel de-al treilea volum al monumentalei Istorii a corpului (primul, de la Renaştere la Secolul Luminilor, coordonat de Georges Vigarello; cel de-al doilea, de la Revoluţie, la primul război mondial, coordonat de Alain Corbin; ultimul, Mutaţiile privirii, dedicat secolului al XX-lea, coordonat de Jean-Jacques Courtine), a fost editat în Franţa şi un masiv Dicţionar al corpului în ştiinţele umane şi sociale sub direcţia lui Bernard Andrieu, profesor de epistemologia corpului la Universitatea din Nancy. Cum cele două sinteze au reunit majoritatea cercetătorilor francezi - istorici, antropologi, sociologi, filozofi, etnologi, critici ai artei, psihologi etc. - preocupaţi de chestiunea corporalităţii, putem fi de acord că 2006 a fost - cel puţin în Franţa - "anul corpului". Iar dacă Dicţionarul a părut mai degrabă o reacţie la Istorie, o reacţie de exorcizare a oricărei rivalităţi la umbra unei "complementarităţi" mai aproape de cercetările contemporane în istoria mentalităţilor, neuroştiinţe şi un soi de "soma-estetică" bioculturală, Istoria corpului a însemnat mult-aşteptata sinteză, girată de trei instanţe indubitabile ale momentului şi ale domeniului.
S-a spus că Georges Vigarello, autorul unor volume de referinţă privind istoria practicilor şi repezentărilor corporale (Le corps redressé, Le Propre et le sale, Une histoire culturelle du sport, Histoire du viol, Histoire de la Beauté), a coordonat acest prim volum "cu cronometrul în mînă", adică privilegiind istoria medicinei şi pe cea a sportului. Totuşi, alături de vechile sale preocupări, profesorul de la Sorbona şi-a extins - în ultimii an
