"De mortuis nil nisi bonum", adică de morţi numai de bine!
Plecarea la cele veşnice, nu trecerea în nefiinţă, cum au scris niste agramaţi într-ale teologiei, a ÎPS Bartolomeu Anania provoacă dispute în privinţa succesorului. Dar nu asta mă interesează în primul rând. În mod decent, ar trebui să păstrăm doliu 40 de zile. De-abia atunci putem discuta. Spun discuta, pentru că, până la urmă, nu-i sarcina noastră, a mirenilor, a laicilor, să alegem un nou ierarh la Cluj-Napoca, ci a Sfântului Sinod, cea mai înaltă autoritate din Biserica Ortodoxă Română. Nu urmaşul e strict important, deşi nu-mi este indiferent cine se aşază în jilţul din inima Transilvaniei. Ci Cutia Pandorei, care se deschide prin dispariţia ÎPS Bartolomeu, mai exact cazul "Mitropolia de la Cluj".
Dar să ne reamintim, pe scurt, evenimentele. Pe 3 noiembrie 2005, ÎPS Laurenţiu Streza era ales Mitropolit al Ardealului. Supărat că preferatul său - ÎPS Andrei Andreicuţ - nu a câştigat, ÎPS Bartolomeu Anania i-a convocat în miez de noapte pe ierarhii ardeleni şi i-a convins să se înfiinţeze o nouă Mitropolie la Cluj. A doua zi de dimineaţă, hârtia i-a fost înaintată Patriarhului Teoctist. Timorat de "Leul Ardealului", PF Teoctist a sprijinit ideia noii mitropolii. Uite aşa, în ceas de noapte, s-a trezit Ardealul marelui mitropolit şi patriot Andrei Şaguna împărţit în două. Şocul a fost şi mai mare pentru că ÎPS Bartolomeu a fost ani buni un adversar al împărţirii Ardealului. "ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu arată că şi la Cluj s-a trecut printr-o situaţie similară, dorindu- se Mitropolie, dar am socotit că Ardealul nu poate fi împărţit. Ardealul cu două mitropolii, în nord şi în sud, ar constitui un atentat la unitatea Ardealului. Consider că se dă dovadă de foarte multă nerăbdare“ (BOR - Buletinul Oficial al Patriarhiei Române; nr. 1-4, ianuarie-aprilie, 2004, pag. 378). Întrebat de ce şi-
