„Adevărul“ îţi prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul românesc. Astăzi e rândul fostului număr 7 al Craiovei Maxima, recunoscut pentru uşurinţa cu care obţinea o lovitură de pedeapsă. Despre Zoli Crişan se spune că a fost ultima extremă autentică din fotbalul românesc, care dribla şi centra ca la carte, putând îngenunchea orice apărare pe care o avea în faţă.

Zoltan Crişan s-a născut pe 3 mai 1955 la Oradea. Şi-a făcut junioratul la Minerul Baia Mare, după care s-a transferat la Universitatea Craiova, echipă cu care avea să facă furori atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. A debutat pentru Ştiinţa în 1974 şi a devenit rapid unul dintre oamenii de bază ai echipei. Născut dintr-o familie de unguri, el a fost adoptat repede de craioveni, care l-au poreclit „Zoli, Olteanu'". În 1976 a cucerit primul său trofeu, Cupa României.

Până la primul titlu aşteptarea a fost destul de lungă. A câştigat primul campionat în vara anului 1980, când gruparea din Bănie se închega într-o mare echipă, care avea să fie cunoscută sub numele de Craiova Maxima. Ultimul meci de referinţă pentru Universitatea l-a jucat în 1983. Era returul semifinalei cu Benfica. Pe finalul întâlnirii, la scorul 1-1, Zoli a nimerit transversala. Dacă ar fi marcat, oltenii s-ar fi calificat în finala Cupei UEFA! După exact un deceniu în alb-albastru, Crişan s-a întors în oraşul natal pentru a evolua la FC Bihor. Aventura lui aici a durat mai puţin de un an. A revenit în Oltenia, pentru a juca mai întâi la Scorniceşti şi apoi la Râmnicu Vâlcea. Ulterior a cochetat cu moda antrenorului-jucător la echipe mărunte, inclusiv din Italia.

A dat golul vieţii pe „Santiago Bernabeu"

După ce a renunţat definitiv la statutul de jucător, a stat pe banca tehnică a tineretului Craiovei (ca secund), a pregătit tineretul lui Al-Hilal, o divizionară C din Sighetu