PSD trebuie să se afirme ca o formaţiune ale cărei atacuri la adresa altor partide să poată fi raportate imediat la ipostaza de partid de Stînga.

Sîmbătă, 30 august 2008, Călin Popescu Tăriceanu a ţinut un discurs în faţa tineretului liberal strîns, ca în fiecare an, pe litoral la Şcoala de Vară. Printre altele, liderul PNL s-a referit şi la scena politică românească a anului 2008:

"Partidele se constituie în jurul doctrinelor şi al ideologiilor şi din acest punct de vedere există PNL şi o formaţiune pe care, chiar dacă nu-mi place, o respect, pentru că este realizată la fel, în jurul ideologiei şi este o adunătură în jurul a ceea ce ştiţi şi care, după părerea mea, va avea o existenţă efemeră. Asta este situaţia şi aceasta este, după părerea mea, şi perspectiva."

Ahtiate după scandalul izvorîtor de rating şi tiraj, televiziunile şi ziarele au insistat pînă la epuizare pe calificativul de "adunătură", aplicat Partidului Democrat Liberal. Şi cum în materie de înjurături nici liderii PD-L nu s-au lăsat mai prejos, lansînd, la rîndu-le, de la Costineşti, unde s-au reunit tinerii democat-liberali, alintări la fel de contondente, declaraţia lui Călin Popescu Tăriceanu s-a făcut praf şi pulbere prin plasarea în prim-planul mahalagismului dîmboviţean.

S-a dovedit astfel încă o dată că în România de azi e imposibilă o controversă de idei din nevoia irezistibilă, încercată pînă şi de politicieni cu ştaif, de a fi pitoreşti cu orice preţ.

S-a văzut încă o dată lipsa de profesionalism a politicienilor români. Dacă ar fi ţinut cont de imaginea sa publică, dar mai ales de figuraţia asumată de PNL, premierul ar fi trebuit să se păstreze în hotarele unei abordări politicoase. Aşa cum am mai spus-o şi în cazul lui Traian Băsescu, poţi fi tăios, poţi fi ironic chiar, fără a coborî limbajul folosit în mocirla înjur