Căzut in patima scrisului de epistole, mai rea decăt patima beţiei pentru cei care stau prost cu abecedarul, Traian Băsescu a iscălit o epistolă destinată a ajunge la preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului.
Ce-a stărnit in personalitatea prezidenţială acel tumult de sentimente ce nu se poate rezolva, asemenea pănte-căraiei, decăt printr-o exprimare?
Faptul că noul Consiliu de Administraţie al TVR l-a ales pe Alexandru Sassu preşedinte director general.
Potrivit epistolei, o asemenea alegere ar fi dezastruoasă pentru necesara echidistanţă politică a postului public de televiziune.
In sprijinul aserţiunii sale, Căntatul Grupului de la Neptun invocă poziţia unor organizaţii neguvernamentale, a unor reprezentanţi ai societăţii civile din Romănia.
Prin reprezentanţi ai societăţii civile se inţeleg cei căţiva pretinşi soli ai intelectualităţii băştinaşe, căraţi de Preşedinţie in detrimentul Curţii de Conturi, cu aeroplanul la Neptun, pentru a se emoţiona de cum stă Traian Băsescu in papucii lui Nicolae Ceauşescu, iar Maria Băsescu, in capotul Elenei Ceauşescu.
Avănd in vedere că intre Traian Băsescu şi acest comando, din care face parte şi Andrei Pleşu, cel fugărit pănă nu demult pe coridoarele Palatului Cotroceni de Elena Udrea, care voia să-i ardă una cu sănul peste ceafă, există un soi de inţelegere, ceva in genul Elogii contra hrană, argumentul invocat de Traian Băsescu pică de la sine.
Un alt argument expus de Scrisoare se referă la candidatul propus de Traian Băsescu pentru Consiliul de Administraţie.
Să lăsăm la o parte faptul că desemnarea unui candidat de Preşedinţie intră in divorţ cu insăşi axioma textului: nevoia de depolitizare a televiziunii publice.
Din căte ştim noi cel puţin, Preşedinţia este o instituţie politică. Politică rău de tot