Noi, romanii de rind, nu iesim, asteptam sa ne vina totul de sus. Si sa critice altii, sa faca altii ce trebuie facut, sa protesteze altii. De ce oare? Locuiesc intr-un bloc cu patru etaje si patru scari, plin de copii de toate virstele. Plin si de tineri - elevi, studenti - care inchiriaza garsonierele. Am banuiala ca in arca noastra traiesc si bunici, disponibili sa se ocupe de unele treburi care nu merg, facindu-ne zilele fripte. In cei aproape zece ani de cind m-am mutat aici, am fost de multe ori, cu totii - si buni, si rai platnici -, privati fie de apa calda, fie de cea rece, uneori chiar cu lunile. Ba, acum vreo citeva veri in urma, un lung timp am ramas si fara apa rece, si fara apa calda. Vara, pe calduri naucitoare, sa stai cu doi-trei copii fara apa in casa si sa trebuiasca s-o cari cu sticla, cu galeata, cu bidonul, cu damigeana de pe la cismele, de pe la cunoscuti sau naiba stie de unde?! N-am auzit nici un protest, nici o revolta in curtea interioara, cea altminteri plina de vuiet mai tot timpul. Dar nici n-a miscat nimeni vreun deget. Nimeni nu parea sa fie exasperat de vasele nespalate de prin bucatariile minuscule, de naclaiala palmelor copiilor, de veceurile nefolosibile... I-am rugat pe locatarii cunoscuti de pe scara sa mergem in corpore la Asociatia de locatari: fiecare "avea treaba" sau era stapinit, pina la paralizie, de sentimentul fatalitatii. Impreuna cu o colega de la scara vecina, i-am deranjat de citeva ori pe cei de la Asociatie, care nici cu spatele nu s-au uitat la noi: blocul avea datorii, si basta! Eu am scris la ziar, ba am cerut si unui reporter sa ne viziteze - geaba. Abia protestul nostru la Sanepid a dat rezultate si "ni s-a dat" iar apa. Sau ni s-o fi dat fiindca Asociatia a reusit sa mai stoarca din datorii? N-am de unde sti. Se strica lumina pe scara si stam cu zilele pe intuneric - nimeni nu observa. Daca femeia de serviciu