Decembrie e luna in care frenezia topurilor si a anchetelor de sfirsit de an, a bilanturilor si retrospectivelor de tot felul atinge apogeul. Este momentul in care privim inapoi cu minie sau cu nostalgie, cu mai multa exigenta sau, dimpotriva, mai indulgent, „imblinziti“ de lumina sarbatorilor ce bat la usa. Mai tineri sau mai batrini, mai entuziasti sau mai blazati, incercam cu totii sa cumpanim reusitele si rateurile, bilele albe si bilele negre pe care ni le dau altii sau pe care ni le atribuim noi insine, sperind, de fiecare data, ca insuccesele, tristetile, nemultumirile si nesansele vor ramine de domeniul trecutului, in vreme ce tot ceea ce a fost bun in anul care se sfirseste se va multiplica exponential in anul urmator.

Cotidianul a avut, in ultimele doua luni, initiativa unor dezbateri pe teme culturale, care au pus in evidenta nu doar o mare diversitate de opinii, absolut fireasca de altfel, ci si citeva aspecte asupra carora majoritatea celor interogati de reporterii ziarului au cazut de acord. Ma voi opri la cel mai recent demers de acest fel, publicat in editia de marti, 13 decembrie, a Cotidianului, care porneste de la o intrebare „simpla“: „care sint cartile care lipsesc din cultura romana?“. Raspunsurile, pe cit de diverse, au reflectat totusi o realitate autohtona greu, daca nu imposibil de contestat: cultura romana duce lipsa de instrumente de lucru, de la dictionare si bibliografii profesionist alcatuite, la editii critice indispensabile studiului aprofundat al operelor scriitorilor nostri, de la istorii ale literaturii, artei, filozofiei etc. la ghiduri ale oraselor si compendii de istorie propriu-zisa.

Cu atit mai mult ar trebui sa ne bucure aparitia unor tomuri, impresionante prin dimensiuni si volumul de munca incorporat, precum Dictionarul General al Literaturii Romane, Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Lim