Brazilia s-a impus, conform aşteptărilor, în faţa Coastei de Fildeş (cu 3-1) şi se anunţă candidată la titlu. Forma atacanţilor ei, Fabiano şi Elano, este în creştere.

Cred, însă, căprobele concludente pentru echipa care excelează, prin tehnica individuală ajucătorilor, abia încep. La fel, pentru Portugalia. Victoria asupra Coreei de Nord (7-0) nuspune prea mult, jocul Portugaliei fiind totuşi dintre cele obişnuite. Nu afost etalată vreo idee nouă, vreo schemă tactică fără precedent, vreo soluţieinovativă. Abia meciul direct, Brazilia-Portugalia, destul de probabil, ne vapermite să sesizăm mai exact valoarea celor două echipe, deja faimoase. Pânăuna-alta, ambele se califică în optimi şi vor întâlni, foarte probabil, Spaniaşi Elveţia sau Chile. Franţa va fi primaechipă de prim-plan care pleacă acasă. Este greu de crezut că Uruguay sauMexic vor pierde la scor meciul direct, iar Franţa va covârşi, tot la scor,Africa de Sud. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu Franţa? Fiind în această ţară minunată la ora scrierii acestei cronici, cunoscdiscuţiile dramatice de la faţa locului. Rămân, însă, convins şi consecvent cuevaluarea mea publicată acum patru ani. Franţa a avut, în 2006, şi are şi acum,în 2010, una dintre primele trei echipe tehnice şi tinere din lume, iar întradiţia ei este deja un fotbal plin de imaginaţie, spectaculos şi eficace. Am spus-o şi acumrepet, Franţa nu are antrenor pe măsură, şi, în consecinţă, nu are acum ideeclară de joc. înfrângerea cu Mexicul, înjurăturile lui Anelka (am spus-o mereu:un jucător ineficace, care nu ar trebui dus la naţională!), revolta echipeiîmpotriva Federaţiei Franceze de Fotbal sunt efectul. Raymond Domenech a avut,în 2006, şansa de a lucra cu jucători extraordinari (Zidane, Thierry, Vieira,Thuram, Barthez şi alţii), deja pregătiţi pentru mari confruntări şi a jucatfinala Campionatului Mondial. Meritul său este, însă, mic. în def