Să fim serioși, nu Proença ne-a mâncat meciul vineri seara. Nici măcar Santos, ăla cu fanionul și cu ofsaidul de juma de metru. Dacă asistentul își poate găsi ușor o scuză într-o eroare de poziționare (desigur, impardonabilă), sau în rapiditatea fazei, ori într-o interpretare eronată (inadmisibilă, recunosc, la un asemenea nivel, într-un meci cu o așa miza), Proença mai mult s-a băgat în seamă, fluierând șmecherește și tolerând tragerile de timp. Dar oare cu un arbitraj “ață” ai noștri ar fi jucat mai bine? Ar fi nimerit poarta și Cociș, sau Bourceanu nu ar mai fi faultat prostește la 70 de metri de poarta noastră? Ori Lazăr n-ar fi fost atât de grăbit să iasă de pe teren ?... Toți au jucat penibi, lamentabil, fără vână, la alibi, prezenți pe teren doar cât să vadă meciul mai de aproape decât cei din tribună și cât să mai bifeze încă o partidă în palmares. Și dopați dacă ar fi fost nu ar fi reușit mai mult. S-a văzut clar care le sunt limitele, că dacă nu greșesc grecii, noi nu suntem în stare să ne creăm ocazii și să le fructificăm.
La București, Pițurcă pare decis să intre în renovare cu echipa și anunță patru schimbări. E mult de lucru. Desigur, și postul lui ar mai avea nevoie de câteva retușuri. O transformare. Ceva de genul cum ar fi să faci din două camera nedecomandate,cu baie pe hol, un penthouse care să gliseze după soare, cu scară de sticlă și tavan acvatic. Adică, o schimbare din temelii. Dincolo de încredere, de dorința de a merge la turneul final, trebuie să fim corecți în primul rând cu noi inșine. Meciul de la București se joacă la “totul sau nimic”. Nu ne mai putem ascunde după un rezultat, nu mai e pe puncte sau impresie artistică. Până marți seara și visele ne țin de foame. Dacă ar fi așa, voi ce schimbări ați face? La ce jucători ați apela dacă timpul ar permite o scamatorie în care să zicem că ați avea vo
